Declaraţia de ieri a lui Vasile Blaga pare să indice capitularea acestuia în faţa voinţei lui Traian Băsescu. Deşi doar lasă a se înţelege că va accepta candidatura, faptul că deja vorbeşte de Stolojan ca premier al unui guvern PLD în condiţiile în care altfel el era considerat principalul favorit sugerează victoria aripii Stolojan în PD. Astfel, democraţii, după ce au acceptat ascensiunea peste noapte a Elenei Udrea, ascensiunea jenantă a Elenei Băsescu, se văd acum încălecaţi şi de puciştii liberali. Se prefigurează astfel propunerea unui guvern de marionete care să nu îl poată deranja în vreun fel pe preşedinte.

Moromete vorbea ieri de greşeala tactică a preşedintelui PSD, care induce ideea că PSD este un partid reactiv, care doar reacţionează la mişcările celorlalţi. Dar nu asta este cea mai mare problemă a social-democraţilor. Citeşte restul articolului…

Nu vi se pare că de trei ani se observă o creştere accentuată a agresivităţii, intoleranţei şi mojiciei în spaţiul public? Nu cumva asta are legătură şi cu comportamentul preşedintelui şi exagerata sa mediatizare?

Până acum am analizat intrarea în joc a lui Adrian Năstase doar prin prisma faptului că PSD se va concentra asupra PD şi va milita pentru o colaborare post-electorală cu PNL. Pe de altă parte însă, Mircea Geoană a reuşit să impună luarea în discuţie a unei eventuale moţiuni de cenzură împotriva guvernului Tăriceanu. Citeşte restul articolului…

Aici. Nu-i aşa că e mişto?

Partidul prezidenţial este de ceva vreme într-un con de umbră şi agitaţia frenetică a lui Emil Boc nu reuşeşte deloc să-l aducă în prim-plan nici măcar pe la mass-media prietene, tot ceea ce reuşeşte să facă micuţul lider de la Cluj fiind să stârnească zâmbete ironice. Domnul Boc se agaţă ca înnecatul de un pai de ideea taxei auto, idee care nu reuşeşte să mişte prea multă lume în ciuda campaniei masive făcută de Realitatea tv. Citeşte restul articolului…

Este mult prea devreme să poţi prevede exact încotro o vor lua lucrurile după victoria lui Adrian Năstase în PSD. Singura consecinţă previzibilă – şi care schimbă radical datele problemei – este faptul că PD nu va mai ajunge la guvernare şi că singura “opţiune” este un guvern PNL-PSD. Citeşte restul articolului…

Încă din primele zile ale revoluţiei care l-a dat jos pe Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu a fost sinonim cu un singur lucru: frica de viitor. Spaima de incertitudine, incapacitatea de a se descurca în afara şablonului “desenat” de statul care-ţi dădea loc de muncă, o casă şi, după 5-7 ani de aşteptare o Dacie 1300 cu care nu puteai circula decât un weekend din două şi dacă nu erai descurcăreţ (dar cine nu era atunci?) nici în restul timpului.

Citeşte restul articolului…

Am pierdut şirul la numărătoare şi mi-e lene să caut prin arhivă.

Citeşte restul articolului…

De câteva zile s-a iscat o isterie pe tema majorării impozitelor, pusă de toată lumea pe seama majorării pensiilor. “Au mărit pensiile şi acum nu mai au bani şi sunt disperaţi, impozitând tot ce mişcă”, în linii mari, asta este ideea care răzbate, încă o dovadă că populismul de doi bani este mai puternic decât orice raţiune.

Citeşte restul articolului…