Oprescu va participa. Dan Andronic spune că în PSD începe jihadul. Informaţia converge cu o serie de zvonuri care spuneau că Diaconescu ar fi “blat” cu Blaga. Sondajul Gallup, din care presa a preluat parţial este foarte interesant şi punctează câteva aspecte îngrijorătoare pentru PD şi Blaga: Citeşte restul articolului…

Am fost printre cei sceptici faţă de realitatea candidaturii lui Sorin Oprescu (de aceea nici nu l-am inclus în analiza SWOT). Modul în care s-a sfârşit această tentativă şi martirificarea doctorului ca “victimă” a jocurilor politice confirmă faptul că avem de a face cu o strategie care are ca scop păstrarea PSD în centrul atenţiei. În continuare se va discuta despre cine l-a oprit pe doctor, cine ce interese are, vor urma contestaţii, mediatizarea contestaţiilor.

Citeşte restul articolului…

Câteva mii de profesori vin să fluiere în faţa guvernului pentru a cere ceva ce Guvernul le dăduse deja. Normal, suntem în campanie, iar unul dintre liderii sindicali ai profesorilor tocmai s-a înscris în partidul care este din ce în ce mai agramat. Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre încărcarea exagerată a programelor şcolare, construite ca profesorii să aibă normă, fără a se gândi cineva la copii şi la ce fac ei în alea 4-6 ore de şcoală. Puţină lume ia în considerare că, încă din clasa întâi, pe lângă cele 4 ore petrecute la şcoală, copiii mai trebuie să lucreze acasă încă cel puţin 2 ore la teme, ceea ce face un total de 6 (şase) ore de muncă pentru un copil de 6 ani şi ajunge spre 8 ore deja la clasa a patra. Adulţii protestează dacă trebuie să stea o oră după program şi cer să fie plătiţi, fiind apăraţi de Codul Muncii. Carevasăzică, un profesor munceşte 4-5 ore/zi, un elev 6-10. Numai mie mi se pare ceva în neregulă cu chestia asta?

Cursa pentru primăria Capitalei este una foarte interesantă, din perspectiva strategiilor şi candidaţilor implicaţi. La PSD pluteşte încă incertitudinea, Blaga a avut un start foarte slab şi, în competiţie cu Diaconescu, nu are şanse în turul doi, ceea ce va afecta serios scorul electoral al partidului în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă, chiar dacă, per ansamblu PD poate obţine un scor bun, Orban poate fi câştigătorul războiului fratricid din PSD, dar cu slabe şanse în turul doi în faţa lui Blaga.

Citeşte restul articolului…

Lipiţi, nu zgâriaţi Domeniul se pretează la mai multe stickere, printre care muncesc.ca, rad.ca…

Vodafone a schimbat aplicaţia de gestiune a contului. Cea veche era rudimentară, mergea greu, dar funcţiona. Cea nouă merge la fel de prost şi pe deasupra nu funcţionează. Ştiu că e retoric să mă întreb cum poate da o corporaţie o grămadă de bani pentru un rahat de genul acesta, pe care până şi un elev de liceu îl făcea mai bun pentru banii pe-o şaormă şi o cola (hai şi o cartelă de-aia cu un cent pe minut, că e ditamai corporaţia). Aplicaţia asta care nu funcţionează a fost lansată, este disponibilă public şi oricine poate vedea nivelul de competenţă. Evident, aşa ceva nu va apărea în publicaţiile quality care primesc grămezi de reclame de la Vodafone. Când vezi atâta prostie te întrebi cum naiba de nu dau faliment majoritatea corporaţiilor? Cum reuşesc să reziste pe piaţă şi să mai obţină şi profit deşi plătesc sute de mii de euro pe rahaturi cum e aplicaţia asta de la Vodafone (mă rog, a picat acum măgăreaţa pe ei, dar pot oferi zeci de exemple) care ar fi putut fi făcută de o firmă fără băşini în cap de zece ori mai ieftină şi mai bună? Sigur, idioţii care au acceptat aşa ceva sunt acoperiţi de procedurile interne şi de plătit va plăti vreun Acar Păun (asta dacă va plăti cineva), acele proceduri minunate care te obligă se depui câte o copie după buletin (cui, în cazul firmelor) oriunde te duci, indiferent de câte ori te duci (şi deşi le las idioţilor de Raiffeisen în fiecare lună copia după CI, n-au reuşit încă să-mi schimbe adresa în aplicaţie…) şi care apără corporaţia de majoritatea riscurilor. Sigur, că aceste proceduri nu asigură infaibilitatea, vezi ce-a păţit recent Societe Generale dar fac totuşi, în cele din urmă, să fie rezolvată şi problema clientului. De fiecare dată, însă, rămâne un gust amar.

Sorry că am neglijat blogurile în ultima vreme. Pe lângă proiectele obişnuite am mai avut şi de recuperat perioada cât am fost la cursuri şi ca şi cum nu eram suficient de ocupat am mai avut mai am încă probleme cu maşina, cu obişnuitele tracasări prin service. Am vreo trei posturi în drafturi pe care n-am apucat să le finalizez.

Liberalii reuşesc să contracareze printr-o mişcare surpriză lansarea candidaţilor PD şi PSD. Până la nominalizarea unui nou ministru de Externe, acesta va fi subiectul principal de discuţie. Şi ca o confirmare că Realitatea a rupt lanţul de iubire PD-istă, Radu Berceanu dă din colţ în colţ, întrebat de Răzvan Dumitrescu “care ar fi propunerea PD pentru ministerul de Externe?”… “Hai domnule Berceanu, că domnul Nica a venit cu trei propuneri de la PSD, ce partid aveţi dumneavoastră!” , pe un ton vizibil ironic. Devine micheteaux.

Evenimentul politic al săptămânii îl reprezintă confirmarea cvasioficială a rupturii SOV-Băsescu, eveniment care va influenţa mult campaniile electorale. Deja reorientarea politică a osanaliştilor din trust este vizibilă, culminând cu articolul lui Tapalagă. În momentul de faţă, preşedintele rămâne fără nici un aparat media, silit să o deranjeze pe Monica Columbeanu de la B1 ca să mai apară şi el “pe sticlă”, într-un show caracterizat de toată lumea ca penibil.

Mă tem că asta este o greşeală politică majoră, care, culmea, survine într-un moment în care Traian Băsescu era pe val, de data asta pe bune, summitul fiind un succes real, fie doar şi prin faptul că a demontat integral ideea “izolării externe”, unul dintre caii de bătaie ai adversarilor săi. În momentul de faţă, preşedintele ajunge cu adevărat “singur împotriva tuturor”, ceea ce nu este tocmai bine. Oricât de mult a scăzut încrederea în mass-media sau audienţa acesteia, faptul că toată lumea îl va trata fără indulgenţă la fiecare gafă (cum se întâmplă cu acuzaţia la adresa judecătorului, care altă dată ar fi fost ignorată) va conta foarte mult.

Reorientarea cea mai vizibilă este la Realitatea TV, care, din puţinul cât am apucat eu să văd este deja pro-PSD. Intrarea în luptă a lui Cristian Diaconescu (chiar stau şi mă întreb dacă toată această competiţie Vanghelie-Oprescu-Mitrea nu este cumva o regie de campanie) înseamnă practic consfinţirea înfrângerii lui Vasile Blaga, care va avea de luptat cu Orban pentru a intra în turul doi. Cristian Diaconescu poate atrage pe lângă voturile PSD şi mulţi neutri sau chiar simpatizanţi PD, iar în turul doi poate beneficia fără nici o problemă de sprijinul liberalilor (în cazul în care Orban nu intră în turul doi) sau al democraţilor.

Zoso şi Cristia Manafu au iniţiat un blog mişto şi am şi eu câteva candidate, dar n-am avut timp suficient ca să le trimit. Dar, pe lângă rablele abandonate, de câteva luni de zile văd cum se aglomerează intersecţiile cu second-handuri aduse de “băieţii deştepţi” şi lăsate spre vânzare. Aseară am numărat la Piaţa Moghioroş nu mai puţin de 34 (treizeci şi patru) de maşini cvasi-abandonate. La vreo 200 de metri, la intersecţia Braşov cu Compozitorilor, încă vreo 20 (două zeci). La Favorit, ceva mai puţine, doar 12. Şi ăsta e un fenomen genralizat în Bucureşti unde deja nu mai găseşti o intersecţie fără cel puţin 5-6 maşini spre vânzare. La nivel de capitală cred că putem vorbi de câteva mii de maşini, mult mai multe, oricum, decât hârburile. Dar mă gândesc că un blog pe seama lor nu le-ar face decât reclamă )