Am citit concluziile comisiei prezidenţiale şi ideile mi se par de bun simţ. Singura obiecţie ar fi la adresa parlamentului unicameral, ideea mea fiind de parlament bicameral, în care una din camere să aibă reprezentanţii regiunilor (pe model american) şi să armonizeze politicile regionale la nivel naţional (în condiţiile creşterii autonomiei locale există pericolul unei atomizări sociale), iar cealaltă să aibă atribuţiuni legislative. Dreptul preşedintelui de a dizolva Partlamentul nu mi se pare o ameninţare la adresa democraţiei, după cum nu este nici dreptul Parlamentului de a-l suspenda pe preşedinte.
De asemenea, foarte importantă mi se pare schimbarea împărţirii administrative într-un număr redus de regiuni (eventual chiar pe structura actualelor regiuni de dezvoltare). Judeţele nu mai corespund nivelului de dezvoltare al societăţii. În urmă cu 30 de ani, exista o justificare, societatea neavând nivelul de mobilitate pe care îl are acum. Mi-aduc aminte de când eram copil că o excursie la Bucureşti era aventura anului (venind din Alexandria, de la 80 de km), iar mersul în concedii ţinea oarecum de magia marilor exploratori, necesitând pregătiri complexe şi opriri dese). Azi, un drum Bucureşti-RmVâlcea sau Bucureşti-Buzău mi-a intrat deja în obişnuinţă şi nici măcar nu mi se mai pare obositor. Distanţele s-au scurtat enorm, iar pentru o dezvoltare eficientă este nevoie de proiecte care depăşesc graniţele unui singur judeţ.
Nici modificarea scrutinului către unul uninominal “clasic” nu mi se pare un pericol atât de mare, deşi actualul sistem mi se pare mai potrivit, dar fiind greu de înţeles de marea masă, creează frustrări.
Ideile, deci, sunt OK. Problema este însă că – aşa cum o dovedesc şi reacţiile care vorbesc de “dictatură” – Traian Băsescu nu este acceptabil în postura de preşedinte al noii Republici. Eu am mai argumentat că noul preşedinte va fi un alt tip decât cel reprezentat de Traian Băsescu – pe noua sau vechea Constituţie – şi că el nu are absolut nici o şansă să fie reales, mai ales în lumina ultimelor evoluţii.
Ţinând cont de reacţiile PSD, încep să cred că “preţul” plătit de social-democraţi pentru intrarea la guvernare îl reprezintă votarea Constituţiei lui Traian Băsescu. Cum Constituţia nu ar trece cu Traian Băsescu candidat la preşedinte, mă aştept ca mai devreme sau mai târziu să apară anunţul necandidării pentru a sprijini votarea noii legi fundamentale.
Practic, Constituţia a mai rămas singura miză a preşedintelui, o modalitate elegantă de a evita eşecul electoral şi a intra în istorie altfel decât Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.
