Acum că partidele şi-au definitivat listele putem să vedem modul în care acestea se raportează la forul european, dar şi la propriul electorat. De departe se vede că, atât democraţii, cât şi social-democraţii au acţionat profesionist, oferind liste relativ echilibrate, cu “locomotive” relevante atât pe plan intern, cât şi internaţional. În plus, democraţii au gestionat, foarte inteligent, potenţiala situaţie neplăcută iscată de candidatura fiicei preşedintelui. Surprinde cu atât mai mult prestaţia PNL, care efectiv îşi bate joc de propriul electorat.

Citeşte restul articolului…

Ciudatul caz Popoviciu ridică nenumărate semne de întrebare. L-au lăsat “serviciile” din braţe pe Traian Băsescu? Se pregăteşte piaţa pentru “mapa profesională” a preşedintelui? Este cel mai dur atac la adresa preşedintelui, un semnal că acesta a pierdut controlul “serviciilor”. Se ştie că acestea au avut un rol însemnat în schimbările de regim, aşa că se pare că în noiembrie vom asista la încă una. Cum Crin este doar un clovn… Şi apropo de gluma cu ţăranii care l-au rugat pe Geoană să-i transmită lui Băsescu că îl vor vota, ziariştii n-au consemnat şi răspunsul lui Geoană: “Îl votaţi voi pe Băsescu, dar oamenii noştri numără voturile ”.

S-a antamat acordul cu FMI, leul a început să scadă, Mugurel e vesel şi reia placa cu creşterea pozitivă. Băncile au jurat că nu vor scoate banii din economie. Gata? Am scăpat? A trecut criza? Desigur că nu. Nici pe departe. Citeşte restul articolului…

Cum e posibil aşa ceva? Nu mai bine vă faceţi sepuku? E mai demn. Dimpreună cu EBA va face un adevărat drimtim. Cam asta fu’ schimbarea PNL-ului. Mai depăşeşte 10% la europarlamentare?

Toată presa preia cifra anunţată de ministrul Muncii referitoare la numărul de şomeri: 800.000. Titluri mari, apocaliptice. Dacă citim însă articolele, vedem că numărul total de şomeri ar putea ajunge la 800.000. Ceea ce nici nu este foarte mult, luând în considerare faptul că o bună parte din aceştia “prestează” “la negru”. Cualiti, tată…

Valeriu Stoica readuce în discuţie problema bi-partidismului, una din marotele sale, ascunsă în proiectul de “unificare a dreptei”. Iniţial, şi eu am fost adeptul acestei teorii, mergând pe ideea că un sustem de trei partide este inevitabil instabil şi tendinţa naturală este de regăsire a echilibrului. Pe de altă parte însă, asistăm la debutul unui proces de “atomizare” prin descentralizarea statului şi a “puterii” astfel că un proces de centralizare politică devine din ce în ce mai puţin probabil. Din contră, sunt şansele apariţiei şi dezvoltării unor curente “noi”, inexistente încă în spaţiul public – verzii, comuniştii, euro-scepticii, conservatorii, un partid “laic”… Votul uninominal le oferă o şansă reală, pe care la alegerile trecute nimeni nu a luat-o în serios, dar care la alegerile următoare va fi fructificată.

Există percepţia că în momentul de faţă “jocurile sunt făcute” şi că nu se mai poate schimba nimic. Se uită însă că din ce în ce mai puţină lume mai aşteaptă ceva de la clasa politică. Actuala clasă politică şi mass-media nu pot ieşi “din cutie” şi caută soluţia în interior. Dar dacă , de fapt, este în exteriorul actualului sistem? Şi dacă nu este vorba de o singură soluţie, ci de mai multe? Până la urmă, este mult mai uşor să “faci” 5 partide de 5% decât unul de 25%. Food for thought.

Am citit majoritatea comentariilor de după Congresul liberal. Lipseşte din ele constatarea tristă că PNL devine, cred că prima dată în istoria sa recentă, un partid de lider. Victoria lui Crin Antonescu este în primul rând înfrângerea lui Tăriceanu, un om devenit nepopular şi în propriul partid, suficient cât să se creeze o masă critică împotriva sa şi să fie răsturnat. Dacă în timpul lui Tăriceanu exista un pluralism politic în PNL – care a permis dezvoltarea opoziţiei interne până la nivelul în care a putut să-i ia locul – de data aceastapartidul se predă charismaticului lider şi visează nici mai mult, nici mai puţin decât victoria la alegerile prezidenţiale. Citeşte restul articolului…

M-a izbit o chestie la comentariile de la postul anterior cu BCR. Niciunul nu avea o atitudine critică la adresa băncilor, incapabile să livreze un serviciu banal, ci sfaturi pentru a rezolva problema. O astfel de atitudine pragmatică este, pe de-o parte, un aspect pozitiv al evoluţiei societăţii româneşti. Rămâne însă partea cealaltă, care arată o obişnuinţă a serviciilor proaste, care par a fi un dat, acceptat ca atare de toată lumea, ca ploaia sau ca ninsoarea. Food for thought.

Dacă ceea ce spune Şuţu este adevărat, PNL se pregăteşte să facă o greşeală fatală. Când devine din ce în ce mai clar că modelul de politician de tip Băsescu şi-a epuizat potenţialul, şi la alegerile următoare va fi măturat de pe scena politică, PNL îşi va pune în frunte un Băsescu 3.0 (varianta 2.0 fiind Sorin Oprescu). Oricât de evoluat ar fi faţă de prototip, nu schimbă prea mare lucru, modelul în sine fiind falimentar deja. Nu că Tăriceanu ar fi fost o alegere cu mult mai bună. Dacă Antonescu este Băsescu, Tăriceanu este Adrian Năstase. Un funcţionăraş mediocru ajuns la un moment dat în frunte şi achitându-se rezonabil de sarcinile de premier şi şef de partid. Sunt curios dacă Tăriceanu va fi un editorialist la fel de bun ca Adrian Năstase. Cât despre PNL, se pregăteşte să intre într-o fundătură politică de unde nu prea mai are cum să iasă.

După ce data trecută îmi cereau 3 euro că n-aveam bască, azi a trebuit să bântui prin 3 filiale ale băncii respective fiindcă: în prima nu mergeau calculatoarele, în a doua nu puteam să plătesc cu lei un credit în euro (iar la BRD-ul alăturat voiau să-mi facă o copie la buletin şi să completez un formular în care să le povestesc ce e mama, tata şi ce am făcut în ultimii 5 ani, doar ca să schimb nişte lei pe euro!). Muriţi bă în chinuri. Disponibilizări în masă şi faliment dureros!