2009 a fost un an atipic, dar, paradoxal, bun pentru economia românească. În 2008 şi chiar la începutul lui 2009 credeam că criza economică va putea ocoli România. Retrospectiv privind, este mai bine că nu a făcut-o, deoarece a adus un moment al adevărului pentru companii şi angajaţi. Din nefericire, sectorul de stat încă nu s-a trezit şi pentru ei 2010 va fi un moment destul de dificil, cu repercusiuni şi asupra economiei private convalescente. Citeşte restul articolului…

Anul 2010 va fi anul în care criza se va muta de la privat la stat. Până acum, guvernanţii au fost ocupaţi cu politica şi au neglijat aspectele economice. În zona privată, chiar dacă anumiţi indicatori economice se îmbunătăţesc, procesele de restructurare şi falimentele vor continua, ceea ce înseamnă mai mulţi şomeri şi mai puţine taxe plătite la stat. De asemenea, poate însemna o acutizare a tensiunilor sociale. Citeşte restul articolului…

Acum, că lucrurile se aşează, să încercăm o analiză SWOT a partidelor. Citeşte restul articolului…

În urmă cu mai bine de un an spuneam că paradigma alegerilor prezidenţiale se modifică şi de unde candidatul la preşedenţie era locomotiva partidului, se transformă în vagon, locomotiva fiind acum partidul, care îşi trage candidatul după el, ducând la inversarea relaţiei de dependenţă între partid şi preşedinte. Nominalizarea lui Boc, deşi avea variante mai onorabile, confirmă subordonarea lui Traian Băsescu faţă de PD. Dacă ne reamintim, cu ocazia primului guvern Boc, Blaga, Videanu şi Berceanu nu intrau în calcule pentru a deveni miniştri. A fost de ajuns o vizită a acestora pentru ca Traian Băsescu să-şi schimbe opinia. Emil Boc nu este premierul lui Traian Băsescu, ci al PD. Nominalizarea este tributul plătit sultanilor pentru alegerea în funcţia de vodă. Preşedintele profită de imaginea de dictator construită cu migală de o opoziţie impotentă şi de o mass-medie în criză acută de inteligenţă, demnitate şi onoare. În realitate, puterea şi influenţa sa este din ce în ce mai mică şi nu va fi departe vremea când va trebui să ceară voie la Modrogan dacă vrea să facă pipi. Semnarea decretului de numire ma lui Emil Boc înseamnă aşezarea de bună voie în fereastră pentru ca nepoţeii zburdalnici să încaseze pensia bunicuţului decedat de multă vreme. La fel ca şi Ion Iliescu, rămas în prim-planul politicii fiindcă Traian Băsescu avea nevoie de un dujman, Traian Băsescu însuşi va supravieţui, totuşi, propriului deces politic fiindcă cei din opoziţie au nevoie de un “dictator” ca să-şi scuze impotenţa.

Băi nene, de ce nu-ţi vezi de fotbalul matale în loc să stresezi lumea cu telefoane? O fi criză, ştiu că ai o fetiţă mică şi pemperşii sunt scumpi şi guvernul Boc a f*t de tot alocaţiile pentru copii că nu ştiu ce firmă cotizantă a câştigat licitaţia pentru noul soft, dar asta e. La tăţi ni-i greu. Dar unii au şi demnitate. Roagă şi tu un adult să-ţi citească din dicţionar ce înseamnă. Succesuri.

PS Doar mie mi se pare că Vodafone au devenit exagerat de nesimţiţi?

Dragă Claudia, eşti cea mai tare! Efort mic, roade bogate!

De dimineaţă ninge în Bucureşti. Ca în fiecare zi, un milion şi ceva de maşini se avântă pe străzi. Ninge în continuu. La radio se declanşează isteria: ce fac autorităţile? Primăria incompetentă! Statul nu face nimic! Toţi sunt nişte şpăgari! Ca în fiecare an, zăpada ia prin surprindere! În reader am cel puţin 10 articole de blog crizate!

A devenit un ritual, ca împodobitul bradului, colindele lui Hruşcă şi concertele lui Bănică de la Sala Palatului.

Pe bune, acum, când să intervină autorităţile dacă încă ninge şi străzile sunt pline de maşini?

Care primeşte o sinecură de vodă? Pătrăşconiu sau Biju?

Şi, apropo de asta, îşi poate închipui cineva vreunul din trupa lui Gâdea lefegiu la stat?

Gata, Traian Băsescu e preşedinte. Emil Boc tocmai şi-a găsit cele două voturi de care avea nevoie pentru a trece guvernul, liberalii se fac că participă la nişte negocieri la care oricum nu-i invitase nimeni (mă rog, îi invitase Mircea Geoană, dar e tot aia). Avem doi ani de linişte. În 2012 vor fi iar alegeri, parlamentare, după care vor urma alţi doi de bătălie pentru prezidenţiale în care nu cred că se poate o guvernare stabilă (decât dacă unul dintre partide câştigă majoritatea absolută sau ne aşezăm în sistemul 2+1+1). Sunt 2 ani în care Traian Băsescu ar trebui să scoată o Constituţie nouă, să rezolve criza economică şi să-şi securizeze moştenitorii politică. Şi, desigur, să pregătească o poză frumoasă pentru cartea de istorie. Succesuri!