Penibilul Boc şi la fel de penibilul Isărescu s-au băşicat foarte tare când şeful FMI a spus că România POATE intra în incapacitate de plată. Cum adică România POATE să intre în incapacitate de plată? Păi atunci când statul are datorii de două miliarde de euro către firmele private şi se împrumută lunar pentru cheltuieli curente nu e incapacitate de plată? Când plăteşti către distribuitorii de medicamente la 240 (douăsute patruzeci de zile) şi nici la acest termen nu te ţii de cuvânt cum se cheamă? Deci, despre ce vorbim?

După ce Mugur Isărescu a încercat să arunce vina pe românii care s-au împrumutat pentru frigidere şi autoturisme, vine şi preşedintele Traian Băsescu cu un apel la responsabilitate. Ambii uită că sunt principalii vinovaţi pentru situaţia actuală. Primul, pentru o politică monetară prociclică şi, în general, politici favorabile băncilor, iar cel de-al doilea prin impunerea unui guvern fără susţinere parlamentară în ciuda existenţei unei majorităţi favorabile unui alt premier. Mai mult chiar, nici unul nici celălalt nu dau semne că intenţionează să-şi asume cumva erorile şi să facă un minim mea culpa, preferând să arunce senin vina pe altcineva. Când eşti tu însuţi iresponsabil şi fugi de orice răspundere, cum poţi cere altora responsabilitate?

Rar este dat să vezi un partid politic îndreptându-se senin către moartea politică. Tot ceea ce face PD de câteva luni încoace este făcut parcă de un condamnat la moarte care ştie că oricum soarta îi este pecetluită şi oricum nu mai are rost. Şi aici nu este vorba numai de incompetenţa guvernării căci, exceptând gradul net superior al PD în acest sens, România a mai avut parte de guvernări cretine. Dacă prin primăvară semnalele venite din partea PD mai dădeau semne ale unei potenţiale renaşteri, acum deja lucrurile sunt stabilite pentru dominaţia Elenei Udrea şi îngroparea definitivă a partidului. De unde se părea că vom avea la conducerea partidului o înfruntare între un Baconschi, Voinescu sau Cristian Preda, orişicât, persoane mai frecventabile, vom avea un marş triumfal al lui Ghiţă Falcă. “Curăţenia” declanşată în MAI este menit să rupă complet legăturile lui Blaga cu partidul. “Vasile, eşti cel mai bun”, îi va şopti suav Elena. Nu că Blaga ar fi fost o alternativă. Citeşte restul articolului…

Regimul Băsescu a ajuns într-o fundătură. Măgării ca cea pe care vor să o facă la Camera Deputaţiilor sunt inutile şi nu fac decât să prelungească agonia. Dacă o pun în practică, se vor trezi din nou cu o contestaţie la Curtea Constituţională şi tot vor trebui să dea socoteală. Colac peste pupăză, Judecătoria Vâlcea a dat câştig de cauză celor care au dat Guvernul în judecată pentru micşorarea unilaterală a salariilor cu 25%. Odată începută, sarabanda proceselor, acestea vor urma unul după altul. (De unde credeţi că vine agitaţia asta pentru “flexibilizarea” Codului Muncii? Chiar credeaţi că Guvernul a fost apucat subit de dragoste pentru mediul privat?) Apelul patetic pentru un moratoriu vine inoportun şi indecent pentru cineva care vreme de mai bine de 6 ani i-a porcăit pe opozanţi cum i-a venit la gură. Un astfel de gest ar fi trebuit să înceapă cu nişte scuze. Fie ele şi ipocrite. Singur a decis reducerea salariilor, singur a discutat cu FMI. Este posibil ca FMI să fi fost singura soluţie. Dar astfel de decizii nu se iau singur, ci prin consens politic. Pe care n-a ştiut niciodată să-l găseacă, ci din contra, i-a plăcut să distrugă. Începând cu “soluţia imorală” din 2004, trecând prin marea coaliţie din 2008 şi terminând cu recenta alianţă cu “şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” şi trupa lui de derbedei politici. Indiferent când se va petrece acest lucru, Traian Băsescu va lăsa în urmă o Românie dezbinată, săracă şi prizonieră a FMI. Ironic? La fel o lăsa şi Ion Iliescu în 1996.

După ce îl face pe unul dintre liderii opoziţiei “maimuţică”, iar pe celălalt “noua marionetă a mogulilor”, Traian Băsescu are tupeul să se supere că aceştia nu-l bagă în seamă când le vorbeşte de “interesul naţional”. Roberta Anastase acuză şi ea opoziţia că vrea “negocierea interesului naţional”. Nimic despre caraghioasa numărătoare din doi în douăzeci şi doi…

Şi asta e o şcoală de elită în Drumul Taberei (197, ptr. cunoscători).

Înscrierile se face

- Tati, după copilărie urmează adultăria?

PSD propune – acum nu ştiu cât e iniţiativa personală a ospătarului Costică Niţă sau este oficială – o alianţă cu PNL oficializată la tribunal în vederea alegerilor din 2012. Pentru liberali, asta ar fi o mare prostie. Alianţa cu PSD are sens doar până în alegeri, în vederea înlăturării regimului Băsescu pe cale parlamentară. Aşa, la alegerile din 2012, alianţa nu are nici un rost. PNL are circa 8-10 procente în faţa PD şi este posibil ca exasperarea unor alegători să mărească această diferenţă. Dacă s-ar alia cu PSD, atunci scorul lor va fi mult mai mic, poate chiar vor obţine sub PD, rămas singura opţiune de dreapta. În momentul de faţă, cea mai logică şi raţională evoluţie politică este ca după alegerile din 2012 să avem guvern PNL-PD cu premier liberal (nu Crin Antonescu, poate Tăriceanu) şi ulterior preşedinte liberal.

PD a emis în ultimele zile douăî mesaje de încurajare către activul de partid. Primul, prin Alin Teodorescu de la IMAS, al doilea azi, prin Dan Andronic. Ideea ambelor mesaje este că, în ciuda sondajelor actuale, PD nu “are şanse” să repete istoria PNŢCD şi că la următoarele alegeri va obţine un scor onorabil. Desigur, partea cu repetarea istoriei PNŢCD este corectă. Chiar dacă nu am ajuns în partea cea mai de jos a crizei, PD se apropie de limitele bazinului său natural şi sunt slabe şanse ca el să cadă mai jos de 10-12%. Există şanse însă de a obţine un scor mai bun? Citeşte restul articolului…