Este aici de prin 2024 pentru cine avea ochi să o vadă. Sigur că fiecare spera că „la Ploiești, Doamne, la Ploiești” (ca să facem un pic de educație că probabil nimeni nu știe despre ce e vorba, așa ziceau bucureștenii când se auzeau avioanele americane în cel de-al doilea război mondial). Semnele de încetinire erau vizibile, indicatorii macro arătau că e doar o chestiune de „când” nu „dacă”.
E un celebru guru pe Linkedin care profețește apocalipsa de prin 2020 de când am dat întâmplător peste profilul lui și-mi aduce aminte de un celebru blog din timpul crizei din 2008, Tavanul fals, unde profetul Manole (nu ăla de la BNR) anunța iminent 15.000€ un apartament la Unirii (ăla era buricul târgului la vremea aia). N-au fost niciodată 15.000, nici măcar în 90.
Ce este însă diferit la criza asta este că anumite lucruri încep să se pună în mișcare. E un început modest, dar în 2026 mă aștept să auzim mai des de astfel de „uniri”. Reforma administrativă se face singură de nevoie. Alegerile din anul 2024 au marcat în fapt terminarea epocii primarilor în politica românească. 2024 a fost anul în care primarii n-au mai adus voturi. Vorba lui Trump, nu mai au cărți de jucat. Mulți sunt „pe persoană fizică”. Foarte puțini au bani. Ciucălacu și-au luat țeapă, aruncând cu bani în primari și au rămas cu dânsa în mână. Acum amenințarea primarilor e întâmpinată de Beau Le Jean cu un moromețian hotărât „N-am!” Până și Grindi se face că plouă. Revoluția primarilor care urmau să-l dea jos pe premier s-a fâsâit înainte de a începe în doar câteva cocoșeli „pe surse”.
Asta deschide discuția pe bune despre reforma administrativă care era blocată de aparenta putere a primarilor de care liderii de la București se temeau. Atâta timp cât ei nu livrează voturile pentru partid, nici „partidul” nu mai le dă bani. Se termină epoca „baronilor”, scapă cine poate sau cine are noroc.
Pentru că nu întotdeauna crizele sunt cum fabulează cocii și consultanții. Nu totdeauna scapă și supraviețuiește cel bun și vrednic. Nu totdeauna se învață lecțiile, deci următoarea criză va prinde din nou pe unii nepregătiți. În afaceri (și în general, în viață) se subestimează foarte mult rolul norocului. O întâlnire la momentul potrivit, un curs, o decizie de moment, care la timpul respectiv par întâmplătoare sau fără importanță schimbă direcția și destinul și fac diferența între succes și eșec. În celebrul său discurs de la Stanford, Steve Jobs zicea că nu poți conecta punctele decât privind înapoi. Dacă mă uit în urmă, pot identifica exact deciziile și persoanele care m-au adus aici.
Până la urmă, reușita are două componente: oportunitatea, asupra căreia nu prea avem control, și abilitatea de a fructifica oportunitatea respectivă. E un banc apropo de asta: un tip se ruga la Dumnezeu să câștige la loterie. După vreo 20 de ani de rugăminți, la un moment dat, imediat după terminarea rugăciunii aude o voce nervoasă: „dar cumpără o dată un bilet!”
În teorie, o scădere de 2% nu e mult, dar statisticile sunt ca bikini, îți permit să-ți faci o idee, dar ascund esențialul, deci cei 2% pot însemna și că unii au crescut cu 20% și alții au scăzut cu 22%, deci depinde de care parte a ușii de la baie te-a prins.
Altfel, în ciuda scăderii, în momentul de față România este într-o poziție mult mai bună decât în 2024 când „era bine” și totul mergea strună, deci nu e momentul să ne tăiem venele cum zic gurii apocalipsei, ci mai bine le lăsăm să mai crească.
