Microsoft ratează încă o oportunitate de a tăcea inteligent. De altfel, par să fi intrat într-o eră a ratării. A pierdut trenul telefoniei într-un moment în care încă se „juca” (în continuare cred că Lumia 950XL a fost cel mai bun telefon pe care l-am avut, cu un Nokia E71 pe locul 2, îl am și acum într-un sertar, funcțional). Pierde și bătălia AI unde Copilotul lor e „cel mai prost din curtea școlii”. Continuă să ignore ce tot spun clienții. Mai au încă produse superioare concurenței (pachetul Office, de exemplu, care e încă superior alternativelor, mai ales Outlook și Exchange, care chiar nu are concurență, SQL Server), dar dacă mai insistă în a-și ignora clienții probabil, coroborat și cu valul de anti-americanism în creștere, vor pierde și asta.
Lăsând la o parte că AI este un pic peste nivelul LMGTFY (Let Me Google That For You, un site celebru pe vremea forumurilor de discuție), există o neînțelegere a fenomenului inclusiv la oameni mai „alfabetizați” cu IT. Ceea ce numim acum generic „inteligență artificială” sunt modele lingvistice. Adică generează cuvinte pe baza statisticii. Nu înțeleg ce scriu, nu înțeleg ce le cerem, doar fac o potrivire statistică. De aia sunt potrivite pentru spețe care țin de zona lingvistică, inclusiv programarea, că de aia sunt „limbaje de programare”, de aia pot genera texte și imagini relativ ok, pot face traduceri rezonabile, pot identifica „modele” și „relații” și pot procesa astfel cantități masive de documente.
Doar că încă AI nu are un business case solid, o modalitate concretă de monetizare, iar estimările cu privire la înlocuirea angajaților umani sunt mult supraestimate. Sigur că un AI este util, ajută la creșterea productivității, dar este doar o unealtă în plus.
Asta nu înseamnă însă că trendul de reducere a joburilor, mai ales în zona „white collar – Routine Office Work” nu va continua. Am citit o statistică referitoare la asta și spunea că din anii ’80 s-au redus de la 18% la 10% ponderea joburilor white collar. Asta a venit în special din zona firmelor mari, odată cu implementarea sistemelor ERP, CRM, WMS, a automatizării proceselor și a dezvoltării tehnologice. Acum genul acesta de sisteme s-au ieftinit și au devenit accesibile și firmelor mici, deci următorul val de reduceri de personal de aici va veni, mai puțin din zona multinaționalele unde deja optimizările sunt finalizate de ceva vreme.
Și că tot veni vorba de Microsoft, inspirat de Dorin Lazăr povestesc și eu cum e viața fără Windows. Exceptând pachetul Office pe care încă îl folosim, și un computer cu Windows pentru programul de contabilitate, am trecut de mai bine de un an la un „pachet” Apple/Debian. Prima dată când Microsoft m-a „supărat” a fost momentul în care au decis că OneDrive va fi cloud first. Au fost atunci vreo 5-6 luni de disfuncționalități care ne-au creat ceva probleme și nici acum nu e totul rezolvat. Au urmat tot felul de restricții din ce în ce mai stranii – de exemplu, aplicația de Remote Desktop Management a Microsoft, Windows, merge pe orice SO, mai puțin pe Windows unde nu poți accesa decât mașinile din Azure, nu din rețeaua proprie pentru că… motive, până la obligația de a avea un cont Microsoft.
Sigur că și ceilalți te condiționează de cont pe platformele lor, Apple, Android, doar că acest cont de Microsoft e cumva inutil. De regulă, cine are Apple are iPhone și Mac, probabil și un iPad. Telefonul Android, ca orice telefon este baza pentru toată lumea, în vreme acel cont de Microsoft practic îl poți folosi doar pe un desktop cu Windows.
A fost un șoc cultural să descopăr că un Windows „pe curat” are între 90-110 GB, iar un macOS sau Debian în jur de 25-30. Înțeleg că Microsoft vrea să asigure suport pentru „legacy applications” sau „legacy equipment” dar totuși, ocupă de 3-4 ori mai mult spațiu. Eu nu sunt neapărat fan jocuri, dar de ceva vreme Windows a pierdut monopolul. 90% (aproximativ) din jocurile de pe Steam ale „copilului” merg pe Debian 13 fără probleme. Posibil să meargă toate, nu am testat în mod consistent fiecare.
Există câteva downsize-uri, unde Windows este în continuare superior. macOS și Linux nu sunt cu adevărat multitasking, nu merge să ai 2 ferestre ale unor aplicații diferite pe ecran. Modul în care sunt listate fișierele și polderele e un pic ciudat, mai ales la macOS, și destul de limitat pe Linux. Cel mai mult la macOS mi-a lipsit ALT+TAB, până am găsit o aplicație care face asta. Și cea mai stranie tâmpenie este că salvează fișierele nu în folderul din care l-ai deschis ci unde ai salvat ultima oară un fișier. De exemplu, am salvat un fișier Word în folderul Proiectul A. După care deschid un fișier din folderul Proiectul B, îi dau Save aș, și în loc să mi-l salveze în Proiectul B, fișierul se duce în Proiectul A. Altfel, lucrurile pur și simplu funcționează, nu tremuri că un update îți bușește vreo aplicație sau setare.
Pe Debian, care e doar o mașină de teste, nu este de folosință curentă, am avut ceva probleme cu driverele Nvidia, din cauza plăcii video, în rest, cred că a mers fix ca pe Windows, click, next, finish. Acum, o parte le-am făcut din consolă, că de aia am Linux :), dar ai posibilitatea să lucrezi cu GUI cam pentru tot.
Nu am renunțat încă la pachetul Office în principal din motive de Outlook și infrastructura tip Exchange care nu poate fi replicată 100%, plus o infrastructură fizică (mai ales în condițiile în care au explodat acum prețurile la HDD) pe care încă nu o avem, dar lucrăm la ea.
