Cei de la ZF par să interpreteze diferit datele de la INS, afirmând că punctul cel mai de jos a trecut. Lăsând la o parte că mi se pare o diferenţă foarte mare între scăderea în termeni nominali (-2,4 faţă de T1) şi cea în termeni ajustaţi sezonieri (-1,2%) avem evident o încetinire a ritmului de scădere al economiei (-4,6% T4 2008, -2,7% T1 2009, -1,2%T2). Să însemne asta că am atins pragul cel mai de jos?
Părerea mea este că nu. Şi de Paşte am avut un val de optimism care nu s-a adeverit. Este foarte posibil ca iulie şi august (mai ales aceasta din urmă) să aducă o îmbunătăţire conjuncturală a anumitor indicatori. Dar ea este cauzată în principal de revenirea „căpşunarilor” şi de recoltele care cresc ponderea agriculturii în PIB. Dacă din cei aproape două milioane de „căpşunari” se întorc numai cinci sute de mii în vacanţă şi fiecare dintre ei cheltuie doar 500 de euro, avem un impuls de consum de 2,5 miliarde de euro, adică mai mult decât banii de la FMI. Din septembrie însă, se va reveni la normal. Iar veştile din economie nu sunt foarte încurajatoare:
- Altex este în pragul falimentului, iar la Flanco unul dintre acţionari doreşte lichidarea companiei; Carefour a închis un magazin la Brăila; Retailerul Spar a intrat în insolvenţă; retailerii auto raportează scăderi de 60%;
- Concedierea, fie şi pe 10 zile a bugetarilor va induce o scădere în consum; Unii dintre ei pot avea probleme cu ratele la bănci; Oricum, şomajul va creşte, va creşte munca la negru;
- Nu există nici o acţiune concretă guvernamentală care să ducă la mişcarea economiei; Programul „Prima casă” are doar 200 de beneficiari; Statul nu are bani pentru achiziţii/investiţii; Impozitul forfetar, deşi aparent un succes în sesnul că s-a colectat mai mult decât era preconizat şi a dus la închiderea a 93.000 de firme parazite, a avut şi un rol negativ în trecerea în economia subterană a multor afaceri mici, deoarece acum nu mai au nici un interes să mai ceară facturi de la furnizori şi ceea ce contează este o cifră de afaceri cât mai mică; Overall, prin impozitul forfetar statul va pierde mult mai mult decât a câştigat; de asemenea, preconizata creştere a salariului minim va avea darul să crească numărul şomerilor din economia privată şi să îngroaşe munca la negru (creşterea salariului minim este o formă de a creşte taxele);
- Creşte numărul datornicilor la bănci; Chiar dacă multe bănci raportează profit, pe termen mediu le aşteaptă probleme serioase, care deocamdată sunt ascunse sub preş; chiar şi aşa, se închid filiale, se reduce numărul de angajaţi;
- În general, firmele au adoptat comportamentul de criză, reducând investiţiile sau chiar sistându-le; Creşte numărul firmelor care anunţă restructurări (dincolo de cele mai vizibile, cele din mass-media, numeroase alte ramuri ajung să fie atinse de criză şi să ia măsuri);
- În T3, agricultura ajunge la o pondere de 10% din formarea PIB-ului, în vreme ce în T2 era doar de 4%; cum anul agricol este mai slab decât 2008, avem o nouă sursă de scădere.
În concluzie, estimarea mea este că în T3 vom avea o scădere mai mare, probabil o scădere de 10% iar în T4 ca urmare a diminuării bazei de raportare o scădere de doar 3-4%. Asta ar face ca scăderea anuală să ajungă la 7-7,5%, ceva mai puţin decât estimarea FMI (şi cea făcută de mine pe la începutul anului), ceea ce, desigur este o veste bună. Dar nu înseamnă că am atins pragul cel mai de jos.