Prezidenţiale – intrarea în linie dreaptă

Bătălia pentru prezidenţiale intră în linie dreaptă. Traian Băsescu îşi radicalizează discursul, Mircea Geoană recuperează poporul pesedist, Crin Antonescu face tot ce-i stă în posibilitate pentru a arăta că nu este capabil de un joc cu o asemenea miză, Oprescu pierde teren rătăcit pe autostrada suspendată, Vadim şi Gigi se întreabă în continuare ce caută ei în ciorba asta.

Traian Băsescu

Traian Băsescu îşi radicalizează discursul în vederea mobilizării electoratului de bază. Nu pare deloc interesat că astfel pierde părţi de electorat şi că există toate şansele să piardă principalul său atu, adică de a fi „răul cel mic”. Impresia pe care o lasă în momentul de faţă PD şi Traian Băsescu este că adoptă o politică a „pământului pârjolit”, nelăsând loc de „bună ziua”. Atacul la adresa lui Ion Iliescu mi se pare greşit deoarece electoratul urban nu mai marşează la asemenea idei, preocupat de ziua de mâine, iar în rural influenţa lui Ion Iliescu este încă foarte mare şi are destule şanse ca astfel să-i facă propagandă lui Mircea Geoană, întărind ideea că este urmaşul lui Iliescu.

Ratarea guvernului Croitoru – prin care avea o şansă de a se prezenta cu o alternativă profesionistă, arătând că are cu cine – îi limitează succesul în zona urbană. De asemenea, decorarea generalilor „trădători” din PSD nu pică bine, mai ales că singura variantă a trecerii unui guvern îl reprezintă trădarea. Cam dificil să vorbeşti de moralitate şi să încurajezi trădătorii. Aşa cum am mai spus, principala problemă a lui Traian Băsescu mi se pare imposibilitatea de a găsi o soluţie viabilă pentru o majoritate stabilă în cazul în care câştigă alegerile şi contracararea ideii că alegerea lui înseamnă continuarea crizei politice.

Mircea Geoană

Mircea Geoană a trecut la acţiune şi asta începe să se vadă în recuperarea „poporului pesedist”. Are în jurul său întreg partidul, lucru foarte important, iar mobilizarea mi se pare exemplară. Suportul lui Ion Iliescu îl ajută să recupereze electoratul PSD. Văd că a pornit campania din nordul Moldovei, având curajul să meargă în fieful lui Flutur.

Dacă electoratul propriu nu mai reprezintă o problemă pentru Mircea Geoană (sunt convins că până la finalul campaniei va ajunge în 85-90% din electoratul PSD), problema lui Mircea Geoană este de a convinge restul electoratului pentru turul II. Singura variantă ar fi susţinerea lui Johannis. În momentul de faţă, şi el, şi Crin Antonescu au dat-o în ambiguităţi şi s-a ajuns în situaţia comică în care singura susţinere certă a primarului Sibiului este UDMR şi minorităţile. Asta nu face decât să întărească respingerea de către Traian Băsescu a „majorităţii de la Grivco”.

Crin Antonescu

Crin Antonescu reuşise să puncteze foarte bine prin propunerea lui Johannis şi victoria neaşteptată a moţiunii de cenzură, profitând şi de ezitările lui Mircea Geoană şi părea să se desprindă în principalul challanger al lui Traian Băsescu. Din păcate, au urmat o serie de gafe: propunerea partneriatului cu Biserica, propunerea lui Dinu Patriciu ca premier, intervenţiile lui Dinu Patriciu care îl propune pe Geoană premier. Toate acestea îl disociază pe Crin Antonescu de Johannis şi induce o notă de neseriozitate. Dacă Mircea Geoană şi Ion Iliescu au o relaţie relativ corectă (ei fiind în conflict înainte de campania electorală), Crin Antonescu se scufundă din ce în ce mai tare în imaginea unui valet al lui Dinu Patriciu (mai ales după atacul de prost gust la adresa lui Bogdan Olteanu şi susţinerea ideii că îl propune premier pe stăpân), întărind teza lui Traian Băsescu. Pe Crin Antonescu nu-l ajută nici partidul, iar implicarea lui Ludovic Orban – singurul lider PNL care îi stă alături – mai degrabă îl dezavantajează decât îl ajută. Impresia pe care o am este că Crin Antonescu nu este susţinut deloc de PNL ceea ce duce la imaginea unor cetăţeni care bifează şi ei o acţiune din calendarul electoral. Comparativ, Traian Băsescu este susţinut de toţi liderii PD (e interesant de observat tăcerea lui Stolojan şi a apropiaţilor săi), Mircea Geoană este sprijinit de toţi liderii PSD, Crin Antonescu apare doar cu Ludovic Orban care mai degrabă pare interesat de propria-i campanie electorală pentru preşedinţia PNL.

Sorin Oprescu

Odată cu ieşirea PSD de la guvernare şi coroborat cu prestaţia slabă a lui Crin Antonescu, candidatura lui Oprescu devine inutilă. (Rămân la părerea că această candidatură era în folosul lui Traian Băsescu, având rolul de a nu permite accesul în turul II a lui Mircea Geoană).

3 comments to “Prezidenţiale – intrarea în linie dreaptă”
  1. Sever Voinescu, purtator de cuvant al concurentului Basescu: Crin Antonescu este al doilea candidat al lui Ion Iliescu la prezidentiale

    ––––––––

    No comment.

  2. Asocierile cu negative Iliescu s-au dovedit contraproductive la localele din 2008. Se pare ca PDL n-a aflat ca nu mai suntem in anii ’90 si foloseste un bau-bau care s-a cam demodat.

    De acord ca Oprescu s-a desumflat.

  3. Da, nu au învăţat lecţia de la Bucureşti, când şi-au luat-o fix cu tema asta.
    Apoi, ideea lui Traian Băsescu de a reproduce momentul suspendării e o mare prostie (despre asta am mai scris – sunt cu totul alte circumstanţe) plus că nici atunci nu a fost o temă foarte atractivă, participând doar 30%, adică nici măcar electoratul său de la vremea respectivă. Detaliez într-un post viitor.

Comments are closed.