Ţigara de după

Pe puncte:

• În primul rând, felicitări lui Turambar căruia i-a ieşit totul. Chapeaux bas.
• Scor neaşteptat de slab al lui Traian Băsescu, mă aşteptam să fie în jur de 35. Cele 3% sunt mai importante decât par, fiindcă ele arată că Traian Băsescu este considerat o soluţie „dezirabilă social”, astfel că unii răspund că votează cu Traian Băsescu, dar votează cu altcineva. Însă mai mult decât scorul mic al lui Traian Băsescu ceea ce mă surprinde este diferenţa mică între el şi Mircea Geoană. Este adevărat, cam toate sondajele dădeau o diferenţă mică, dar mă aşteptam ca la numărătoare ea să se ducă undeva spre 5 sau chiar 6 procente.
• Crin Antonescu, dezamăgitor la final. Oricum, a scos 2-3 procente peste scorul partidului, ceea ce reprezintă o mare realizare.
• Bună tactica lui Traian Băsescu de a se concentra pe rezultatul votului la referendum care reprezintă o victorie indiscutabilă. Înspăimântătoare însă interpretarea făcută ulterior (nu în timpul discursului, ci în declaraţiile de la plecare). Din această cauză, este şi posibil ca o parte a electoratului urban care înţelege ce prostie s-a comis să vină cu un vot reparator, pentru Mircea Geoană.
• Interpretarea rezultatelor ca o „victorie a dreptei” este abuzivă. Votul la prezidenţiale nu a avut conotaţii ideologice, ci puternic personalizate, mai ales că partidele au fost destul de puţin vizibile, iar dezbaterile, ideologice sau nu, cvasi-inexistente. Mai degrabă este corectă interpretarea rezultatelor ca un vot masiv împotriva lui Traian Băsescu. În acest sens, se poate estima o victorie lejeră a lui Mircea Geoană, deoarece:
• – sensul votului este unul clar împotriva lui Traian Băsescu, iar dacă liberalii aleg altceva vor avea probleme (în sensul că nu ştiu cât vor fi ascultate îndemnurile lor, dar dezamăgirea va fi şi mai mare).
• – scorul între el şi Traian Băsescu este foarte strâns, ceea ce înseamnă că avem două maşinării de adunat voturi performante.
• – în turul doi, prezenţa va fi mult mai scăzută, iar în rândurile electoratului altor candidaţi aproape nulă.
• – între liberalii care se vor prezenta la vot în turul II, mult mai motivaţi sunt cei care votează împotriva lui Traian Băsescu, decât cei care votează împotriva PSD.
• – în cazul în care PD nu reuşeşte o înţelegere clară cu PNL (ceea ce mă îndoiesc că vor reuşi), motivaţia taberei prezidenţiale va fi mai scăzută şi este posibil să apară „trădări” şi negocieri individuale.
• – declaraţiile neinspirate ale preşedintelui (cea cu „îngăduirea libertăţii presei” şi cele de după victoria referendumului).
• Scorul strâns al preşedintelui ştirbeşte un pic din imaginea de învingător dinainte prestabilit, care îşi spulberă adversarii. Până la urmă, este singurul dintre cei trei care este sub aşteptări (el însuşi vorbea de 35-40 la el, 25-26 la Geoană, 17-19 la Antonescu). Chiar şi în discursul de după afirma că, după numărătoare va avea 1-2% în plus, ceea ce nu se întâmplă, din contră, este în minus faţă de exit-poll-ul CCSB (care cred că a fost cel mai favorabil pentru el, ironic, nu?).
• Întâlnirea directă de vineri şi coroborat cu scorul bun al lui Mircea Geoană mai demontează şi mitul că „Traian Băsescu îl face la scor, într-o bătălie faţă în faţă, pe Mircea Geoană”. Din contră, aş putea spune, dacă se mai fac 2-3 întâlniri, victoria lui Geoană este asigurată.