Boala demiurgului

Cred că problema fundamentală a politicienilor români – şi implicit a partidelor politice – este că suferă de boala Demiurgului. Politicienii români nu se pot încurca cu mărunţişuri. Ei visează mare. Cât mai mare. Toţi vor să-şi pună numele pe o lege, un pod, o biserică, o autostradă mai mult sau mai puţin suspendată, ceva, acolo, ca să le asigure nemurirea. Cum ajunge unul ministru, cum şterge cu buretele tot ce au făcut cei dinaintea lui (inclusiv el însuşi, dacă ajunge a doua oară în post). Pentru că, nu-i atât de evident?, cei dinaintea lui erau nişte proşti, doar EL deţine adevărul absolut şi ştie ce trebuie făcut. Ce mai contează că se pierd bani – şi uneori se pierd fooooaaarteee mulţi – în faţa unui ideal măreţ? De ce să facem drumul drept cum a zis predecesorul, când putem să-i facem două curbe, să treacă şi prin satul meu să vadă alde Xulescu ce sculă am ajus eu la Bucureşti? De ce să se dea bacul la 3 materii, când se poate da la 7? Ce dacă facem modificarea în aprilie? Nu le-ajunge 2 luni? Şi lupta anti-corupţie ţinteşte sus. Năstase, familia Băsescu… Nu funcţionarul nesimţit care nu-ţi dă o adeverinţă fiindcă n-are muşchiul lui chef. Muşchi care se relaxează subit dacă dai o „atenţie”.

Traian Băsescu a fost primul poltician care a intuit asta. Câinii vagabonzi, buticarii care umpluseră spaţiul public, tramvaiul 41. Mărunţişuri, dar chestii care dor şi-acum, cel puţin în Bucureşti. Cum ar circula RATB-ul dacă toate mijloacele de transport ar avea culoar separat cum are 41? Măcar la tramvaie să facă asta şi, eventual, la trolee. S-ar rezolva 35% din problemele traficului. Din păcate, Traian Băsescu nu doar că a plecat de la Primărie, dar s-a îmbolnăvit el însuşi. Vrea să scrie o Constituţie, să intre în manualul de istorie ca ctitor de neam şi ţară, Traian Întâiul – Modernizatorul. Va intra, probabil, dar altfel decât visează.

Mi-ar place un administrator care să se ocupe de mărunţişuri. De amendarea iubitorilor de câini care contemplează satisfăcuţi rahaţii lăsaţii de progeniturile lor peste tot. Să strângă toţi maidanezii de pe stradă să nu-mi mai fie mie frică să las copilul în faţa blocului sau soţiei când se întoarce seara de la serviciu. Să prindă derbedeii care vandalizează locurile de joacă şi să le dea amendă sau să-i pună la măturat străzi „în folosul comunităţii”. Să facă razie prin RATB în fiecare zi şi să-i amendeze pe cei care merg fără bilet, să scoată aurolacii din transportul în comun şi pe ţiganii cu 3 la 10000.

Mi-ar plăcea ca anticorupţioniştii, în loc să se hârjonească cu termopanele lui Năstase să se ocupe de funcţionara care n-are chef să-ţi dea azi o adeverinţă decât dacă oferi o „mică atenţie”, de idiotul care dă diverse autorizaţii celor care nu ar trebui să le primească.

Mi-ar plăcea ca poliţia să-i amendeze pe toţi cei care depăşesc coloana la semafor, care au folie ilegală pe geamuri, care blochează străzi sau tramvaie parcând aiurea. Mi se pare siderant ca cineva să blocheze tramvaiul şi să nu ia nici măcar amendă.

Mărunţişurile astea fac viaţa grea. Alţii au înţeles asta.