Încetul cu încetul, partidele româneşti se repoziţionează strategic, apărând transformări majore. Este pentru prima dată când Stânga preia cu adevărat conducerea în ceea ce priveşte acţiunea. Victor Ponta se dovedeşte a fi un jucător serios, cu bătaie lungă, consecvent ideologic, singurul politician care (pare că) reuşeşte să scoată acţiunea politică din miza pe „azi”. În ciuda calculelor politice „pentru azi”, liderul PSD refuză colaborarea cu PNL, colaborare pentru care insistă atât Mircea Geoană – foarte vocal în ultima vreme – cât şi Adrian Năstase. Ponta afirmă răspicat că PNL este adversar şi nicidecum un „tovarăş de drum”, deci, un eventual parteneriat este exclus.
Noul leadership social-democrat prinde în offside atât PNL – Crin Antonescu mai avea puţin şi plângea că Victor Ponta nu mai vrea să se joace cu el – cât şi PD, aflat oricum în degringoladă. PNL a rămas ancorat în alegerile prezidenţiale din 2009 şi pare să nu înţeleagă momentul şi implicaţiile sale. Oricum, Crin Antonescu este omul unei singure bătălii şi devine pe zi ce trece mai ridicol, încăpăţânându-se să se lupte cu un preşedinte epuizat ca om politic şi cu un partid (PD) care nu mai are cum să câştige alegerile următoare şi despre care se discută în termenii supravieţuirii politice. „Tehnic” vorbind, PNL a depăşit în sfârşit PD în sondaje şi acum ar fi momentul pentru a se concentra în administrarea acestei creşteri construind un program „de dreapta” şi o alternativă viabilă, dincolo de placa zgâriată cu „micşorăm taxele”, dar el continuă să se comporte ca un partid mic care are nevoie de aliaţi fiind incapabil să se descurce singur.
Sigur că guvernul Boc trebuie să plece, fiind pur şi simplu o catastrofă atât în materie de guvernare, cât şi în materie de comunicare („ăştia nu sunt în stare nici măcar să mimeze că lucrează”), dar atâta timp cât PSD a declarat răspicat faptul că nu doreşte să ajungă la guvernare decât în urma unor alegeri, liberalilor le rămân puţine opţiuni reale. Devine clar că PD îşi va duce crucea până în 2012 şi o schimbare a lui Emil Boc (pe care Traian Băsescu deja l-a „omorât” politic – nu că nu ar fi fost deja – cerându-le democraţilor să-şi imagineze un viitor politic „post-Boc”) va fi doar o acţiune de „damage control” – cu efecte minime – dar în interiorul paradigmei pediste. Ipoteza „guvernului FMI” sau a celui de „uniune naţională” se îndepărtează tot mai mult aşa că PNL trebuie să se repoziţioneze şi să profite cu adevărat de situaţia dificilă în care se află democraţii. Numai că Crin Antonescu pare total consumat de ura faţă de Traian Băsescu şi de lupta cu acesta, astfel încât este incapabil să-şi imagineze altceva.
Pe de altă parte, este îmbucurător că fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu redevine unul dintre comunicatorii de bază ai PNL şi că „dinozaurii” au făcut un pas în spate lăsând locul unor prezenţe mai degrabă agreabile – Alina Gorghiu şi Mihai Voicu. Este însă recomandată o vacanţă prelungită pentru Varujan Vosganian şi înlocuirea sa cu o persoană care chiar ştie ce vorbeşte.
Parteneriatul PNL-PSD a murit prosteşte odată cu „proiectul Johannis”, pe care ambele l-au abandonat cu seninătate după „trezirea” lui Mircea Geoană din visul frumos al câştigării alegerilor prezidenţiale. Eroarea majoră a fost că au permis fără luptă impunerea guvernului Boc, deşi la vremea respectivă Curtea Constituţională încă nu era pe mâna lui Traian Băsescu. A mai insista acum pentru o alianţă este tardiv şi inutil, şi Ponta a înţeles bine acest lucru. În 2012, PRM şi UDMR îi pot asigura o majoritate ceva mai mare decât cea de care beneficiază acum guvernul Boc.
Să înțeleg că te aștepți să revină PRM în Parlament?
Dpmdv asta înseamnă viață lungă și pt UDMR în Parlament, deși normal ar fi să nu mai intre nici unul. Electoratul PRM s-ar plia binișor pe cel al PRM, în timp ce al UDMR ar merge foarte bine cu PNL.
Ce zici?
Pentru Romania cu cat incompetentii de acum pleaca mai repede, cu atat va fi mai bine. Crin Antonescu a inteles asta si de asta insista pentru o alianta care ar putea castiga majoritate peste 6 luni, cand guvernul va trebui sa-ti asume din nou reducerile salariale.
Victor Ponta e un politician foarte abil dar cred ca abilitatea asta ii este depasita doar de egoism. Nu vrea sa intre la guvernare in nici o formula dintr-un motiv foarte simplu. Nu vrea sa se erodeze imaginea partidului pana la urmatoarele alegeri parlamentare. E inca fragil in PSD dar o victorie atunci il va consolida si-i va deschide drumul catre un post de prim-ministru sau/si, mai departe, de presedinte.
Cred ca glumesti cu clarificarea ideologica a PSD adusa de Victor Ponta. Romania mai are mult pana acolo si oricum, colaborarea politica nu inseamna renuntarea la sau slabiriea ideologiei.
@Mihnea
O bună parte din electoratul PD este alcătuit din cel al PRM, astfel că un balans între cele două nu este surprinzător. Dacă ne uităm că Vadim este în continuare promovat la TV, nu e de mirare. Între UDMR şi PNL pare să existe o ruptură în momentul de faţă. Oricum, UDMR este la a 4 sau a 5a schimbare de parteneri, astfel că până şi electoratul lor poate fi sătul.
@Cos
O alianţă PNL-PSD contra PD le pune în postura de partide mici care au nevoie să se alieze pentru a bate marele partid. PSD este suficient de mare pentru a se bate singur cu PD, e chestie de leadership. Cu orice alt preşedinte în afară de Geoană, PSD ar fi obţinut scoruri mai mari. Nu poţi fi mare, dacă gândeşti mic. E ceea ce nu înţelege Antonescu. Când ai 5-6% peste adversar, o iei pe cont propriu.
Sigur că nu putem vorbi de ideologie la noi. Însă, tehnic vorbind, nimeni nu a contestat plasarea PSD la „stânga”, după cum orice partid anti-PSD a devenit automat „de dreapta”. Overall, vorbim de 3 partide de stânga, mai aproape ideologic de fostul PCR decât de familiile doctrinare europene la care au aderat.
Da, dar politica in parlament nu se face tinand cont de popularitatea actuala, ci de dea de la alegeri. Si, deocamdata, PD-ul e suficient de puternic sa se mentina la putere. Daca PSD-ul s-ar putea bate cu PD-ul de unul singur, ar face bine sa dea jos guvernul. Dar aritmetica din parlament arata ca nu sunt in stare.
Sunt de acord.
Problema este dacă potenţiala fructificare a unei oportunităţi de azi merită sacrificarea unei oportunităţi aproape sigure de mâine. PNL şi PSD au ratat jalnic momentul „proiectului Johannis”. Presupunând că ar reuşi dărâmarea guvernului Boc, ar trebui să şi guverneze împreună, permiţând PD să se refacă în cei doi ani rămaşi până la alegeri. Apoi, de pe la mijlocul lui 2011 vom asista cel mai probabil la primele contre între PNL şi PSD pentru o poziţionare în vederea alegerilor din 2012. Până la urmă, un guvern incompetent dirijat de FMI este de preferat unei instabilităţi politice, inevitabile în circumstanţele de mai sus.
Din păcate, cadrul constituţional actual favorizează stagnare. Ar fi trebuit ca mecanismul alegerilor anticipate să fie mai lax. Am fi avut în mod cert o perioadă de instabilitate, după care lucrurile s-ar fi reglat. Aşa, rămâi blocat într-un guvern nepotrivit (Văcăroiu, Tăriceanu, Boc) sau forţezi limitele constituţionale (cazul Ciorbea, Radu Vasile şi Tăriceanu, din nou).