Cazul Ford

Dincolo de caltaboşi, palincă, de tachinările pe seama lui Chiuariu sau acuzele unora precum cei de la Ziua împotriva lui Cioroianu, guvernul Tăriceanu are câteva probleme serioase de competenţă: Adomniţei, Nicolăescu, Vlădescu (de care au scăpat) şi Varujan Vosganian. Dacă Adomniţei se înscrie perfect în galeria celorlalţi miniştri ai Educaţiei, fiind la fel de incompetent ca oricare dintre ei (mai puţin Marga şi Şora), la fel şi Eugen Nicolăescu, cazul Finanţelor şi Economiei (acum Economia şi Finanţele sunt acelaşi minister) este unul deosebit, mai ales în cazul unui guvern liberal. Mă tem că nici unul dintre cei care au ocupat acest fotoliu (practic, mai este Ionuţ Popescu) nu a avut o prestaţie măcar decentă. Dacă toate celelalte mai pot fi cumva scuzate (nedepunerea bugetului în termen, modificările ilegale ale Codului Fiscal, creşterea birocraţiei administrării companiilor), cazul Ford este unul exemplar de dobitocenie. Mi se pare absolut incredibil ca în tot aparatul ministerial/neministerial implicat în privatizarea Automobile Craiova să nu fi existat cineva care să fi spus „Fraţilor, noi când anunţăm la CE?” Descoperim acum că aproape toate privatizările guvernului Tăriceanu pot fi anulate. Aici nu mai este vorba de Băsescu, de democraţi, de atacuri, sau de mai ştiu eu ce, ci pur şi simplu incompetenţă „criminală”. Dacă este ratat contractul cu Ford, Tăriceanu şi PNL se pot duce liniştiţi în Cişmigiu să povestească nepoţeilor ce partid a fost o dată PNL…