Frica reprezintă singurul motiv pentru care Emil Boc nu îşi depune demisia, deşi nu-ţi trebuie prea mulţi neuroni, ci doar un banal instinct de supravieţuire pentru a realiza că fiecare zi în care este în funcţie înseamnă doar un cui în plus în coşciugul partidului. Cred că vineri, după anunţul Curţii Constituţionale, a fost punctul de inflexiune dincolo de care se mai putea discuta de supravieţuirea politică a Partidului Democrat, într-o formă restrânsă, mai apropiată de ceea ce a fost până în 2006-2007, când şi-a început expansiunea agresivă.
Cei de la PD şi-au dorit atât de mult să ajungă la putere, însă nu s-au pregătit nici un fel pentru asta dincolo de acel „ciocu mic, acum suntem noi la putere”. Singurul care a avut vreodată un plan este Adrian Năstase şi de aceea guvernarea sa rămâne – şi pare să rămână o perioadă lungă de timp – un model de eficienţă (desigur, la standardele româneşti). Sigur, nu am uitat corupţia sau autoritarismul, dar dincolo de asta exista şi un act administrativ decent. Explicaţia este simplă şi ţine de „planul de carieră” al lui Adrian Năstase care după mandatul de premier se pregătea să ajungă la Cotroceni pentru 10 ani, aşa că nu avea nevoie de probleme.
Spre deosebire, PD ajunge la putere în momentul în care Traian Băsescu îşi încheiase rolul politic iar partidul nu pare în stare să găsească un lider pentru care să lucreze şi care să-i poată propulsa înainte. Categoric, vorbim de o „oaste” disciplinată şi am putea spune că este de-a dreptul păcat să-i vezi mărşăluind împăcaţi spre moarte, fără ca măcar unul să facă un pas în lateral şi să spună că se poate şi altfel. (Nu, Cristian Preda nu se pune ca disident, el doar îşi cosmetizează CV-ul).
Trist (dar şi comic, în acelaşi timp) este şi că ei se iluzionează că „au făcut ceea ce trebuie” or realitatea arată exact invers. În engleză este o vorbă, „too little, too late”. PD se află, într-o formă sau alta în controlul puterii din 2008. De atunci şi până acum au construit bugete de stat fanteziste, bazate pe încasări umflate, al căror decont îl fac azi, au avut o calitate execrabilă a actului administrativ, dovedindu-se de o incompetenţă crasă. Păstrează în Guvern sau în alte zone persoane care enervează inutil electoratul. Au un sprijin politic din ce în ce mai precar. De PD s-a lipit deja eticheta de incompetenţi ca cea de „prostănac” de Geoană. Este foarte greu ca acest partid să mai fie luat în serios de electorat, în condiţiile ratării patetice a mizelor sale: moralitate şi competenţă.
PD nu poate eluda partea sa de vină pentru situaţia de azi, care este cea mai importantă procentual. Sigur că şi PNL şi PSD s-au comportat iresponsabil în 2007 şi 2008, dar de atunci au trecut mai bine de doi ani în care decizia este paralizată complet iar puterea a fost condusă de cuplul Băsescu-Boc. Nu poţi acuza la infinit comportamentul iresponsabil al celorlate partide în condiţiile în care bugetele întocmite de guvernul Boc prin Pogea şi Vlădescu au fost SF. Dacă România ar fi fost condusă în 2009 şi 2010 nu am fi ajuns în situaţia actuală. Acum, sunt paralizaţi şi le este frică să ia singura decizie care îi mai poate salva. Şi pe ei, dar şi pe noi.