Înfieraţi, înfieraţi

Evenimentul zilei a publicat azi încă un articol din ciclul „Keep Walking, Monica”. De data asta, victima este Bogdan Chirieac. Nu-mi este foarte simpatic editorialistul de la Gândul, dar:

1. Care este ilegalitatea?
2. Chiar şi aspectul moral este discutabil, atâta vreme cât nu-mi este clar cum au influenţat afacerile opiniile sale ca jurnalist.

Eu înţeleg că frustrările sunt mari în unele părţi, dar nici să ne întoarcem la „Moarte chiaburilor!” ca-n anii ’50.

9 comments to “Înfieraţi, înfieraţi”
  1. Dom’le, oare sunt singurul caruia i se pare anormala campania asta groteasca pe tema „Costica Argint s-a vazut cu Cioroianu?”
    Pai ce putea face, sa anuleze intalnirea aia? Ca de saltat nu puteau, ca erau pe teritoriu italian, nu avem jurisdictie acolo… nici nu vad cum l-ar fi putut impiedica sa participe.
    Eu am senzatia distincta ca e o facatura de toata jena…

  2. Încă de când a fost numit, asupra lui Cioroianu s-a declanşat o campanie de presă virulentă şi absolut nejustificată. Singurul lucru reprobabil pe care l-a făcut a fost declaraţia nefericită cu deşertul. Dar nu este nici primul, nici ultimul politician care deraiază.

    Alt pattern mişto este la Traian Băsescu. Cum o ia pe coajă, cum iese la TV cu o declaraţie împotriva guvernului. Cu cât e frustrarea mai mare, cu atât mai violente declaraţiile.

  3. Mizeria Evz continuă. Autorul măgăriei se chinuie să scoată de la CTP confirmarea că Chirieac a făcut ceva rău (cu alte cuvinte, nici măcar el nu e convins că e ceva în neregulă cu Chirieac) cam cum se chinuia Tapalagă să-l facă pe Dăianu securist…

  4. scuze ca ma bag; stiu ca-i blogul tau si poti sa faci ce vrei cu el; sau pe el; ca om batrin si far’ de minte, zic ca a’ti posta 60 la suta din comentarii, cu revenire la tine, pute a narcisism; sau e chestie de management si,gata, tac!
    ps: si nu mai jigni chiaburii compatind-u-i cu jigodiile, ca striga Bunu din mormint

  5. @Cristian Banu: de ce te surprinde chestia care te intristeaza?
    @Marius: era evident ca intalnirea nu putea fi reprogramata (nici macar n-ar fi fost oportun sa nu-l primeasca pe Argint), dar cum pori sa dai un comunicat de presa in care sa scrii negru pe alb ca nu te-ai vazut cu omu’?

  6. @Victor,
    mă surprinde fiindcă Tolontan este un tip inteligent. Dacă voia să se ia de Chirieac, avea suficiente argumente, mai puţin acesta: că are firmă. Şi asta cu atât mai mult cu cât nimeni nu a adus în discuţie o eventuală ilegalitate asupra câştigării contractelor de către firma unde este acţionar şi atâta timp cât nu există vreo dovadă că s-a folosit de poziţia sa de editorialist la un cotidian pentru a obţine aceste contracte, nici măcar aspectul moral al problemei nu-l văd. Aşa-zisa „dovadă”, editorialul acela nu mi se pare deloc incriminator, fiind idei pe care le-ar fi exprimat orice ziarist are mai mult de doi neuroni. El nu este reporter să zici că aceste afaceri pot distorsiona informaţiile publicate. Este ziarist de opinie, iar opiniile sunt inevitabil subiective.

    În cazul Chirieac, singura problemă poate fi doar între el şi angajatorul său. Dacă angajatorul îi permite să desfăşoare şi alte activităţi, care este problema? Sau ziariştii trebuie să fie nişte mucenici? Cineva făcea analogia cu politicienii, ceea ce este absurd. politicienii prestează un serviciu public şi sunt plătiţi din bani publici. Ziariştii sunt persoane particulare, angajaţi ai unor societăţi comerciale care au ca obiectiv obţinerea de profit.

Comments are closed.