Altfel, clasa politică românească ar umbla urlând tot timpul. De data asta este vorba de modificările legii electorale. Nu ştiu cum se întâmplă, dar toate modificările sistemului electoral s-au întors împotriva clasei politice. Votul uninominal a distrus PSD şi PD ca partide politice, transformându-le în găşti de baroni locali pe care centrul nu-i mai poate controla. În aceste condiţii s-a ajuns la inexistenţa programelor naţionale care să dea o coerenţă şi o direcţie actului administrativ în favoarea „localului”, care de cele mai multe ori se rezumă la repararea/construirea unei biserici şi la plantarea de panseluţe pe marginea drumurilor şi numai în cazuri ultrafericite câteva parcări sau asfaltări de străzi.
Majorarea campaniei electorale la 3 luni este un alt exemplu de idee creaţă al cărui singur efect nu poate fi decât ruinarea financiară a candidaţilor şi, implicit a partidelor politice. Şi-aşa este criză economică şi partidele – PD inclusiv – ar avea probleme serioase în a-şi finanţa campaniile elctorale „normale” de o lună, darămite pentru 3. 6 luni de campanie în 2012 se vor dovedi prea mult.
Scăderea pragului electoral la 3% va lovi exact în PD, deoarece se creează premisele intrării în parlament a PRM, PNG şi PDD, ai căror votanţi ar fi ştampilat altfel PD. Democraţii se vor vedea astfel cu câteva zeci de parlamentari mai puţin şi cheltuieli majore pentru a „utiliza” parlamentarii astfel intraţi. Până şi o eventuală neintrare a UDMR în parlament ar fi mai utilă PD decât intrarea acesteia, fiindcă este de presupus că majoritatea voturilor UDMR vor merge către partidul lui Traian Băsescu şi nu spre o eventuală alianţă PNL-PSD (rămân în continuare la părerea că o astfel de alianţă nu se va parafa, fiindcă practic singura ei justificare ar fi obligarea lui Traian Băsescu să-l nominalizeze pe Ponta premier, lucru care se poate face oricum prin suspendarea lui şi nominalizarea de către preşedintele interimar).
Inteligenţii de la PD ar trebui să realizeze că după 6 ani de anticorupţie tema nu mai excită nici măcar „talibanii” proprii în condiţiile penibilităţilor numite Ridzi, Udrea, Solomon & Co. iar avânturi gen preşedintelui CJ Argeş sunt mai degrabă de natură a provoca deficit de imagine. La următoarele alegeri vor avea de luptat cu amintirea traiului bun (economic vorbind) din vremea lui Adrian Năstase şi a lui Călin Popescu Tăriceanu căruia nu-i pot opune decât catastrofa administrativă numită Boc. Dacă Mircea Geoană a fost un adversar facil, Ponta şi Antonescu nu mai sunt chiar atât de uşor de luat peste picior şi atacuri gen „maimuţica ce zgâria pe la uşă” sau „Porumbacu” nu fac decât să arunbce complet în derizoriu apărarea lui Traian Băsescu (fiindcă PD nu are nimic cu care să contracareze).
Miza viitoarelor alegeri locale este pentru Opoziţie să contracareze tactica PD de la alegerile precedente când în materialele publicitare au mascat aproape complet culorile partidului – la unii candidaţi nici măcar nu apărea pe afişe menţionat. Tactica le va permite democraţilor să ridice puţin media sondajelor, dar un scor de 20% ar consfiinţi prăbuşirea. De altfel, pe democraţi ar trebui să-i îngrijoreze nu neapărat cei 15-20% pe care îi mai au, ci faptul că 80-85% din electorat este împotriva lor. Adrian Năstase mai avea după 4 ani de „dictatură” peste 30%. La asta ar trebui să mediteze „strategii” PD.
Pai ce te face sa crezi ca nu „mediteaza”? Sanctionarea celor care parasesc barca (vezi Ciuhodaru), arestarea preventiva a opozantilor (cu mesaje clare ca i se poate intampla oricui, oricand), incertitudine pe sistemul electoral, „nationalizarea” campaniei electorale, potentarea votului „nesupravegheat” …. abandonarea alternativei Acz si avansarea scenariului „multi pitici” usor de utilizat (PP, PRM, PNG, PMoldovenilor, Partida romilor, UNPR etc … au toate in comun lidership usor „influentabil”), activarea copiilor din scoli, institutionalizarea batranilor prin azile, incertitudine la pensionari si bugetari, acapararea businessurilor pe tot mai multe piete, inrolarea media, transformarea ONG-urilor in soft power, inregimentrarea canalelor media, sprijinirea izolationismului (vezi pretinsele gafe in problema Schengen) etc…. toate astea sunt dovezi ca „mediteaza” si ca nu-i chiar fara sens.
Cat timp cei 15% sunt mai motivati decat oricare 10% din ceilalti 85% … meditatia pare eficienta. Prostie mi s-ar parea sa renunte la motivarea nucleului pentru ca si puterea dosarelor si puterea opiniilor inchiriate au pacatoasa caracteristica a versalitatii… iar cand ai pus briciul intr-o mana necontrolabila e greu sa opui rezistenta.
„se creează premisele intrării în parlament a PRM, PNG şi PDD, ai căror votanţi ar fi ştampilat altfel PD.”
hmmm, pe ce te bazezi cand faci afirmatia asta, sunt curios? e doar un feeling al tau? e vreun sondaj pe undeva?
de exemplu, mie imi pare mai degraba ca voturile PRM, PNG si PDD ar fi luate de la PSD decat de la PDL (sau, in orice caz, majoritatea lor).
electoratul celor 3 e cam de stanga, cel al PNL cam de dreapta (hmmm, kind off, ca acu au ajuns sa-i sustina si pesedistii) . iar electoratul PDL nu sunt sigur (ma rog, nici ei nu stiu), da cre ca e cam adunatura de peste tot.
Păi tocmai faptul că electoratul PD este de „adunătură” sau, mai modern, catch-all. Traian Băsescu a preluat voturi de la PRM, PNŢCD, PNG (astea le găseşti prin excelurile lui Turambar)…
Apoi, PD se declară de dreapta, dar nu a renunţat niciodată la discursul „de stânga”, accentuând un rol mai important al statului mai mult sau mai puţin asistenţial – fii atent, de exemplu, la discursurile legate de recalcularea pensiilor, unde se vede cel mai bine dualitatea limbajului 😉
pai Base nu-i tot una cu PDL, totusi.
deocamdata PDL e pe la 15%, adica aia fiind estimati ca pedelisti „hardcore”.
PNL are si el vreo 10-15%, aia „hardcore”, la care mai adauga vreo 10-15% „catch all”.
PSD are in jur de vreo 25-30% „hardcore”, la care mai adauga si el vreo 10% d-astia in bataia vantului.
deci, parerea mea e ca PDL e la minim, si nu cred sa mai scada mult, ba chiar are sanse sa creasca oleaca, 2-3 procente, dupa miscarea „inteligenta” a opozitiei.
PNL are o gramada de unde sa scada, din cei de stanga care acu sunt simpatizanti PNL, datorita masurilor sociale luate de astia.
PSD are si el de unde sa scada, finca au preluat mesajul PRM cu ungurii (PDL nu-si permite treaba asta, dar Base si-a permis).
deci, parerea mea e fix pe dos (am si io o parere, ca si io is om, nu? :D):
* scaderea pragului electoral nu va dauna PDL, care e pe fundul galetii oricum si e la os cu simpatizantii, ci PNL si PSD, care au un surplus de catchall-isti 😀
da ma rog, timpul va arata cine are dreptate, n-are sens sa ne caraim prea mult pe tema asta.
o zi buna
În linii mari sunt de acord cu ce zici, poate câteva procente în plus sau în minus la unul sau la altul 🙂
Eu însă spuneam că PD nu mai are cum să crească. Prin păstrarea pragului electoral, poate prelua din voturile care altfel ar merge în altă parte şi urca un pic. Nu cred însă că vor mai reuşi să treacă de 20% cu toată imbecilitatea opoziţiei. Pur şi simplu au enervat prea tare ca să mai poată fi iertaţi sau uitaţi. Spre deosebire de PNŢCD, ei au totuşi avantajul că sunt o construcţie ceva mai solidă şi au o bază mai… sănătoasă.
Cred ca pe langa argumentul cu Ponta premier, mai este si contextul general argumentat chiar in acest articol, incepand din titlu, asa ca eu banuiesc ca alianta PSD-PNL se va parafa…