„Cazul” Severin este unul dintre acelea care trebuia să se întâmple. Era o chestiune de „când” şi „cine”, dar toată lumea ştia că se va întâmpla. Primele generaţii de europarlamentari au fost mai degrabă neobservate şi, poate, datorită faptului că partidele trimiseseră la Bruxelles persoane din rândul doi, mai degrabă tehnocraţi.
Odată cu descinderea la Parlamentul European a noii generaţii conduse de EBA şi Gigi Becali probabilitatea apariţiei unui incident a crescut, dar, în mod surprinzător, cei doi se comportă în continuare onorabil deşi curiozitatea faţă de prezenţa lor exotică s-a diminuat.
În mod cu totul surprinzător, cel care a călcat pe bec este Adrian Severin, o persoană cu vechime în afacerile externe, fost preşedinte OSCE şi ministru de Externe, vicepreşedinte al grupului Socialist din PE. Problema lui Severin nu este că a tăiat factură la o farsă a unor jurnalişti – şi aici, are antecedente serioase, dacă ne reamintim de acele 66 procente de hidrogen din apă ale caţavencilor – ci că, odată dat în vileag, nu s-a comportat aşa cum era de aşteptat de la el, demisionând, ci mai mult chiar, agăţându-se cu dinţii de poziţia de europarlamentar în ciuda tuturor sugestiilor făcute mai mult sau mai puţin discret. Imaginea sa vorbind la telefon când plenul parlamentului îl huiduia va rămâne pentru multă vreme pe retină fiind absolut incredibilă, de neconceput pentru orice politician occidental.
Este primul contact direct al civilizaţiei politice occidentale cu cea dâmboviţeană. Până acum, relatările despre situaţii relativ similare erau considerate exotisme ale unei ţări înapoiate, unde, de exemplu, un premier poate moşteni peste noapte un milion de euro de la o mătuşă care trăia în uitare şi sărăcie lucie, fata unui preşedinte poate cumpăra un apartament de un milion de euro de la un personaj controversat din veniturile sale de notar rural, primarul capitalei îşi poate atribui o locuinţă pe care să o şi cumpere, vameşii îşi pot construi case de sute de mii de euro din salarii amărâte de 300-400 euro pe lună, un miliardar celebru prezent în topul Forbes internaţional stă cu chirie într-o locuinţă de stat plătind 20-30 de euro pe lună pentru o locuinţă de protocol şi, în general, cam toţi politicienii au averi impresionante deşi şi-au petrecut aproape toată cariera în serviciu public.
În cultura dâmboviţeană, termenul de demisie nu există. Pur şi simplu, nu există echivalent. Nimeni nu demisionează, fiindcă asta ar însemna „un gest de laşitate” în faţa presiunilor. Nici o persoană nu este demisă, ci dată afară, de obicei cu scandal şi ridicat poalele-n cap. Astfel, devine o victimă a „intereselor” pe care le-ar fi deranjat ca o persoană „de valoare” ce este. De la premierul care s-a baricadat în palatul Victoria până la antrenorul de divizia C (sau al echipei naţionale de fotbal, dacă preferaţi, fiindcă tot aia e) plecarea este amânată până la stoarcerea ultimei picături de ridicol din situaţia creată.
Sigur, mai există şi varianta ca, pe ultima sută de metri, persoana să-şi dea demisia fiindcă „ideile sale nu mai corespund” sau fiindcă are „principii”, dar asta numai după ce şi-a negociat temeinic soluţia de supravieţuire în sistem.
Această absenţă a instituţiei demisiei este generată de absenţa responsabilităţii în politica românească, unde nimeni nu-şi asumă nimic din rezultatele acţiunilor sale. Guvernul în exerciţiu aruncă toată vina pe cel precedent, iar viitorul guvern va da vina pe cel în funcţiune azi. România funcţionează într-o eternă diateză pasivă. Această diateză arată că acțiunea, efectuată de un autor neprecizat sau de un complement de agent, este suferită de subiectul gramatical. Toţi cei cu musca pe căciulă se feresc de nume sau de situaţii concrete. Severin este un „român incomod care a deranjat”, dar nu ni se spune în ce constă incomoditatea (în afara faptului că mai este încă membru al PE) sau pe cine a deranjat şi cum.
Este de urmărit cine va câştiga din acest conflict al civilizaţiei şi dacă nu cumva Adrian Severin nu va deveni un deschizător de drumuri în momentul în care şi alţi politicieni vor descoperi „avantajele” atitudinii româneşti şi că pot rămâne „şi cu slănina mâncată, şi cu sufletul în rai” să moară dujmanii de necaz.
Da, au cam inceput sa-si dea seama, incet-incet, pe cine si-au bagat in casa. Costurile le vor plati mai ales cei care inca stau la coada (Balcanii de Vest), pentru ca occidentalii au devenit mult mai reticenti fata de ideea extinderii.
Ceea ce ii distinge pe ai nostri nu este coruptia – politicieni corupti sunt peste tot si cam nicaieri nu sunt politicienii usa de biserica -, ci, cum bine zici, grosimea obrazului.
Cazul „Severin” a suferit pe traseul BXL-Bucuresti interpretari care mai de care mai aberante. Strict legat de acest caz se uita ca:
– din cei 4 deputati acuzati doar slovenul si-a dat demisia din PE
– inregistrarea celor de la Sunday T nu e ok (un montaj de doi lei prin care accentueaza maruntzisul acceptat de Severin)
– urmeaza inregistrari sau alte probe cu alti 10 deputati din alte tzari( deci spaima cu tzarisoara noastra corupta se va stinge),
– povestea cu huiduiala este exagerata , au fost vreo cateva voci doar (se poate vedea pe inregistrarea sedintei de pe site-ul PE, si in general au existat alte subiecte tratae cu mult mai mult patos). Normal ca acasa megahuiduielile au fost confirmate de Marinescu&Macovei 🙂 via Hotnews 😉
– Severin era in plina campanie pentru presedintia grupuli PES din PE la competitie cu Swoboda, pupila lui Schultz. vezi interviu Swoboda via Hotnews;)
– daca-si dadea demisia nu mai era nicio ancheta – se punea batista pe tzamabal in cazul reglementarii lobbyului
– vacarmul mass media romanesti a acoperit o informatie importanta: Severin sustine ca are hirtie de la Juridicul PE ca putea face lobby.. deci ancheta ar putea concluziona ca ar fi facut ceva imoral dar legal.
Si alte observatii:
– este o cale lunga si total nejustificata de a sustine ca Eba, vadim si gigi ne fac cinste in PE. astia fac doar act de prezenta si normal ca nu conteaza, deci nu gresesc 🙂
– Severin ca si „roman incomod” un episod: isteria cu romanii din Italia facuti en-gros tzigani de catre fostul vicepresedinte al Comisiei Europene, Franco Frattini a fost calmata dupa ce Severin impreuna cu liberalii au initiat in PE o rezolutie, care a fost si aprobata, prin care era condamnat atitudinea „fascistului”. Ziaristii romani poate nu stiu dar a fost prima rezolutie care nominaliza clar un oficial CE. Urmarea: fostul avocat al lui Berlusconi s-a retras cu coada intre picioare si a primit o sinecura acasa.
Si o intrebare: daca politica nu inseamna lobyy atunci ce e?
@Observator
Parţial color, cum era pe vremuri.
1) Primul şi-a dat demisia austriacul, apoi slovenul. Al patrulea a apărut DUPĂ scandalul Severin.
2) Nu suntem noi cei mai corupţi, aş zice că gradul e acelaşi. Doar că la ei cine a fost prins se retrage. Aici e precedentul interesant pe care îl creează Severin şi în asta constă „ciocnirea civilizaţiilor”. Şi e posibil ca faptul că cel de-al patrulea nu şi-a dat demisia să fie deja rezultatul „rezistenţei” lui Severin.
3) Unde am susţinut că EBA, Vadim şi Gigi ne fac cinste? Eu am spus că toată lumea se aştepta ca unul din ei să gafeze primul. Nu au făcut-o, până acum.
4) Nu contează că au fost 3 sau 300 care să-l huiduie. Contează faza în sine.
5) Dacă o să treci mai des pe-aici o să vezi că nu sunt deloc fan Monica, ba din contră 😆
@Cristi
1. Daca citesti mai atent o sa vezi ca austriacu’ nu si-a dat demisa din PE. Ci doar s-a retras din sefia grupului PPE austriac.
2. Al 4-lea invoca tot ceva de genu’ „am sustinut un amendament da’ era in concordanta cu politica grupului si nu am luat niciun ban”. sa vedem ce vor spune si urmatorii.
3.4.5 voi comenta mai tirziu.
vin mai des daca postezi mai des 🙂
Se pare că oarecum ai dreptate, şi-a anunţat demisia, nu pare să o fi depus încă. Totuşi, mă îndoiesc că va reveni asupra deciziei. Pe pagina lui de wikipedia apare demisionat 😆
Mă strădui 😉
PS Akismetul joacă feste, mai nou trebuie să-mi aprob şi mie comentariile, deşi scriu din interfaţa de admin 😀
Eu zic ca e totusi o boala. Se manifesta peste tot la romani, cred ca e un fel de masochism, ca altfel nu-mi explic. Iar de imitat de altii, cazul Severin cred ca e inimitabil. Nici o alta natie n-are atata rezistenta la ridicol.