Planul B

În vreme ce eu chibiţam cu Barbu Mateescu în subsolul articolului despre misiunea lui MRU, acesta şi-a enunţat-o singur. Doreşte să facă un nou partid. O idee excelentă, spune şi Elena Udrea, exact susţinătorul de care avea nevoie pentru a da un impuls corect noii mişcări politice.

Ideea unei formaţiuni politice noi nu este rea deloc. Toate sondajele arată că numărul celor care declară că vor veni să voteze scade de la un sondaj la altul, astfel că potenţial electoral există. Probelma este însă una de leadership. Mihai Răzvan Ungureanu se dovedeşte a fi un executant, iar Traian Băsescu şi „activul” de partid au avut grijă să-i arate că lesa îi este la fel de scurtă ca a lui Emil Boc. Faptul că Elena Udrea s-a grăbit să aplaude noua mişcare indicându-l ca un viitor tovarăş de drum pentru PD limitează şi mai mult marja de manevră. Astfel, premierul nu mi se pare deloc convingător ca lider al unui partid. Nu este genul de om cu priză la mase ca să spere într-un suport popular, deja a acumulat cel puţin 3 puncte nevralgice – colaborarea soţiei sale cu OMV, CupruMin şi gazele de şist -, în plus, nu se dovedeşte deloc altfel decât Emil Boc: tot numiri pe criterii de cumetrie, tot contracte secretizate, tot supunere faţă de Traian Băsescu.

În afară de MRU se mai conturează două personalităţi pentru noua mişcare, Cristian Preda, proaspăt exclus (cum vine de se leagă) şi foarte probabil Monica Macovei, care nici ea nu se simte prea bine în PD. O troică interesantă, însă mult prea legată de Traian Băsescu ca să poată spera la prea mult. Aşa cum UNPR s-a dorit o barcă de salvare pentru cei prea compromişi ca să poată rămână în PD, partidul lui MRU încearcă să fie o barcă pentru o „elită” democrată şi, probabil, câţiva alţi tehnocraţi neimplicaţi politic până acum.

Întrebarea care se pune în ce măsură pot ei convinge că, de fapt, Traian Băsescu este bun, dar o parte din colaboratorii săi l-au dezamăgit. Ţinta vizată este formată din liberali dezamăgiţi de alianţa cu PSD, de fani ai preşedintelui dezamăgiţi de PD (ar fi interesant de ştiut câţi dintre cei 7-11% care mai au încredere în Traian Băsescu se mai suprapun pe electoratul PD). Dacă punem la socoteală faptul că vor trebui să mizeze pe sprijin logistic şi financiar din partea PD, mă îndoiesc că proiectul va avea succes.

3 comments to “Planul B”
  1. S.Lăzăroiu pe Hotnews: „Nici eu nu cred ca o miscare de dreapta facuta intr-un timp scurt, pentru ca nu va mai fi mult pana la alegerile parlamentare, nu poate avea succes fara o infrastructura corespunzatoare. Cred ca PDL poate asigura in momentul asta infrastructura.”

    Cred că are dreptate. Iei PDL, iei brandul depăşit, iei personalităţile nepopulare, etc. Nu iei PDL, n-ai „teritoriu”. Din dilema asta e greu de ieşit. Eventual se face un partiduleţ-repejor sau un fel de asociaţie cu MRU în frunte, lipeşti lângă ea PDL, nişte PNŢ şi îi dai un nume.
    Prin comparaţie, ce uşor a fost PNL-ului să plece din CDR în 2000…. of, of, of.

    Potenţialul mişcării e greu de estimat.

  2. mneah, probabil toata lumea va incepe sa vorbeasca despre Miscarea MRU, toata lumea, de la Udrea, ala mic cu capu’ mare si pana la Jiji, se va autoinvita in ea, Lazaroiu va incepe sa isi toarne basmele-i obisnuite despre miscare, deontologii din presa o vor umple si ei cu toate idealurile cu care l-au umplut pe nea Traian etc. nici nu se va naste si va fi praf.

    plus ca MRU mi se pare rupt total de electorat, mi se pare putin dus pe alte meleaguri si cu lacune serioase in a intelege democratia, asa de c…. cum e ea in Romania.

Comments are closed.