Ţigara de după

Câteva consideraţii după nişte alegeri despre care nu este foarte mult de povestit:

  • Culmea ironiei, Emil Boc este marele învingător. Asta spune mult mai multe despre aceste alegeri decât orice altceva. Nu a fost vot politic, nu a fost vot de „pedepsire”, decât punctual.
  • Am impresia că înfrângerile cele mai spectaculoase sunt foarte personalizate: Bucureşti=Elena Udrea (nu că Negoiţă sau Poteraş ar fi ajutat-o foarte tare, cel puţin Poteraş chiar nu a făcut nimic în ultimii 4 ani), Suceava=Flutur, Bistriţa=Oltean, adică personalităţi enervante. Acolo unde liderul local nu a fost foarte enervant sau „a făcut ceva pentru oraş/judeţ” (de exemplu, la Tg.-Mureş, Cluj, Piatra Neamţ) s-a impus. Acolo unde a fost foarte iritant, candidaţii au pierdut în faţa unor cvasi-anonimi (sectorul 3 şi sectorul 6). La fel pot fi considerate şi victoriile sub steagul USL al transfugilor PD, ca de exemplu Frunzăverde. A contat omul, nu partidul. În Bucureşti, este posibil să fi influenţat negativ şi intervenţiile lui Traian Băsescu.
  • Nu este victorie a USL, ci un colaps al PD datorită unor probleme interne – de exemplu prestaţia penibilă a organizaţiei Bucureşti, migrarea unor politicieni locali, poliţe interne.
  • Comportament penibil al liderilor PD, care au dispărut complet. La ora 21, doar Videanu a schiţat o tentativă de „I’ll be back”. Nici măcar „aripa reformistă”, Preda, Macovei nu a scos un cuvinţel de încurajare. Până şi Traian Băsescu, unul din artizanii înfrângerii PD s-a mulţumit cu un „Fereşte Doamne de mai rău!”. Acest comnportament induce o stare şi mai deprimantă în activul de partid. Ca să nu mai vorbim de aspectul că PD va trebui să-l înlocuiască pe singurul său lider care a câştigat alegerile. Faptul că a profitat de o conjunctură favorabilă, nu-i reduce meritele. Însă, Boc este terminat politic la nivel naţional. Tough choice.
  • Combinaţi, primii trei bumbi pot însemna că PD are şansele unui rezultat mai bun la alegerile parlamentare, pe ideea că o parte din frustrările electoratului s-au mai consumat, preşedintele rămâne mai departe ghiocel, iar Elena Udrea rămâne însărcinată cum se le lăuda.
  • Până la urmă, înfrângerea PD nu este atât de categorică precum o prezintă media. 20-21% este destul de aproape de targetul de 25%. Şi nici nu este foarte clar dacă ascunderea sub diverse alianţe i-a ajutat sau nu. Cel mai probabil, respectivii ar fi câştigat.
  • PD nu a pierdut alegerile, ci războiul cu media. Toată lumea vorbeşte de înfrângere categorică, dezastru, catastrofă. Cu toate acestea, este o scădere de la 30 la 21. O scădere în condiţiile în care nu mai sunt la putere şi au pierdut mulţi oameni în faţa adversarilor. Cum PNL şi PSD sunt în linia scorurilor proprii, cei 7-8% lipsă se regăsesc la Dan Diaconescu, de unde pot fi foarte uşor recuperaţi până în toamnă.
  • USL nu prea are cu ce să se laude, scorul obţinut, sub 60% (asta pentru că PSD singur a obţinut în jur de 6-7%), nu nici prea-prea, nici foarte-foarte.
4 comments to “Ţigara de după”

Comments are closed.