Cazul Orban

Cazul Orban dovedeşte că presa noastră nu a înţeles mare lucru din „cazul Remeş” şi continuă pe linia răfuielilor personale şi mai puţin pe calea adevărului. Cum gândeşte presa românească a enunţat chiar Tatulici când a spus „cât o să ne mai preocupăm de proceduri în loc să abordăm adevărul”. Or, problema este că justiţia nu se face cu adevăruri, ci prin respectarea procedurilor, singurele care pot garanta că adevărul este… adevărat.

Există toate şansele ca singurul rezultat al acestei isterii mediatice să fie doar reputaţia postului Realitatea TV, transformat într-un oteveu, un sienen de cartier, în care contează mai mult amocul unora dintre prestatori (că ziarist nu mai pot să-l numesc pe Turcescu) decât adevărul. Nu se pune problema că Vântu l-ar fi plătit pe Turcescu să-l demoleze pe Orban… Sau că mogulii acţionează direct. Să fim serioşi. Voiculescu, Vântu, Patriciu îşi plătesc oamenii ca să facă show nu ca să-l susţină/atace pe Băsescu/Tăriceanu. Când Cristoiu îl înjură pe Băsescu nu o face fiindcă îl plăteşte „Felix” ci fiindcă pur şi simplu aşa crede el. Când Cristi Şuţu înjură PSD-ul (sau PNL-ul) inclusiv pe blogul personal nu o face fiindcă aşa îi cere Vântu, ci fiindcă este opinia lui sinceră. Şi aş putea continua cu exemple, dar nu cred că este cazul.
Au trecut de mult vremurile în care se murea de foame în presă. Acum se câştigă binişor iar un om bun chiar este bine recompensat. Cei care „prestează” sunt cunoscuţi şi ironizaţi de toată lumea. Mai o ambasadă, mai un oengeum, mai un Damas pentru grădiniţă, sărumâna patroane, să-ţi dea Dumnezeu sănătate să ne ajuţi şi pe noi!

Năvălind isteric peste Ludovic Orban îl transformă pe acesta într-o victimă şi-l aduce în postura de a se apăra în loc să facă penitenţă. Orice greşeală va fi făcut păleşte în faţa violenţei atacului şi reacţia publicului va fi contrară. S-a văzut că isteria nu a funcţionat în cazul caltaboşilor şi PNL-ul nu a pierdut nimic. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în acest caz şi tot ceea ce va rămâne va fi că „Turcescu a vrut să i-o tragă lui Orban, dar nu i-a mers”. Merită?

Trecând în partea cealaltă, Orban a demonstrat că este un incapabil. Nu este normal ca un om politic la nivelul său să nu fie în stare să gestioneze o criză minoră. Dacă aş fi fost în locul lui, primul lucru pe care l-aş fi făcut ar fi fost să sun un ziarist prieten să-i dau exclusivitatea, iar apoi aş fi făcut turul televiziunilor povestind cum mi-a alunecat audiu-ul pe zăpada pe care n-a curăţat-o Videanu. Aş fi ajuns vedetă şi dacă aş fi gestionat acest succes cum trebuie aş fi fost deja noul primar al Capitalei. Acum, are şanse minime să mai rămână în prim-planul politicii, putând cel mult să mai reducă din „pierderi”. Nu cred însă că evenimentul se va resfrânge negativ asupra PNL-ului, chiar dacă Tăriceanu nu-l demite.

7 comments to “Cazul Orban”
  1. sunt siderat : Dacă aş fi fost în locul lui, ……. apoi aş fi făcut turul televiziunilor povestind cum mi-a alunecat audiu-ul pe zăpada pe care n-a curăţat-o Videanu.
    Asta e modelul tau??? asa ai fi procedat? din pacate asa fac toti la pnl si nu numai: videanu sau basescu.
    nici nu se pune problema sa fi spus ca ai gresit etc etc. ci ca videanu e de vina.
    ….

    si la final te ro un mic exercitiu de imaginatie: daca in loc de orban am pune basescu. cum ar fi aratat antenele blogurile si spumele lui ciutacu

  2. Iulian, un accident de maşină în condiţii de ninsoare nu este o greşeală, este o întâmplare nefericită. (Mă rog, există circumstanţe în care putem vorbi de o greşeală, dar nu este cazul acum.) În Bucureşti au loc peste 100 de tamponări uşoare zilnic. Ce facem acum, umplem puşcăriile cu aceşti şoferi? Ar fi o soluţie să mai decongestionăm traficul.

    Greşeala lui Orban este că a minţit. Numai că, în loc să se concentreze pe minciună şi pe incapacitatea ministrului de a gestiona o situaţie minoră, presa caută o victimă care nu există, iar Realitatea TV a transformat totul într-o răfuială personală care nu are nici o legătură adevărul sau cu interesul public.

    Din această cauză nici politicienii nu au vreun interes să se responsabilizeze şi să acţioneze conform „fişei postului”, fiindcă nu asta cer de la ei „gardienii”…

  3. ai inteles ce am spus eu?? de ce incerci sa rupi firul si sa o iei alaturi. e simplu: ma refeream la ce ai spus ca ai fi facut in locul lui – datul vinei pe videanu si apoi ce rupere de nori era daca aceasta „intamplare nefericita” era cu basescu in rolul principal.

    si sa ma lamureasca si pe mine cineva de ce daca nu era in plan ascunderea evenimentului (chiar si fara victima) amandoi s-au dus la politie dupa 30 de ore (inclusiv soferul matizului – pierzandu-si carnetul) si apoi de ce ambele masini sun in garajul unui amic de al lui orban. de ce nu e audi-ul la sediul ministerului sau la service???

    in rest sunt detalii…unii mai destoinici din tabara x si altii la fel din tabara y. pacat insa ca cei de la care mai aveam o pretentie se dovedesc la fel de destoinici.
    ca de la ciutacu ce sa te astepti…nu ai vazut cum ii aliniase aseara pe toti 5? da le-a spart stan joaca 🙂 ceruse prima de sarbatori si o refuzase motanu ca altfel inexplicabila atitudinea

  4. „Datul vinei pe Videan” era doar o chestie colaterală, un element de show. Ideea centrală era de a fi chemat imediat presa şi făcut show. Asta vor, asta le dădeam.

    Ca să rupem firu’ şi mai mult, ai carnet? Conduci prin Bucureşti? Ai ajuns vreodată la „accidente uşoare”? Dacă nu, este greu să înţelegi cu adevărat ideea de „înţelegere amiabilă”. Mai ales că tu ai o problemă cu faptul că este vorba de un PNList 😛

    Diferenţa între tine şi mine este că eu am înţeles că în viaţă există şi nuanţe de gri, nu doar alb şi negru şi având o experienţă rezonabilă în mass-media reacţionez mai greu la campanii de acest tip şi încerc să mă concentrez asupra faptelor.

    Ceea ce mă amuză cel mai tare este că deja devine evident că Orban a câştigat şi Turcescu s-a făcut de kko. Este de ajuns să citeşti comentariile de pe forumuri, bloguri, ziare… Mai ales acum că s-au retras din CRP au devenit chiar penibili 😀 A ajuns lumea să-l laude pe CTP că l-a mustrat pe Turcescu, tu îl lauzi pe Stan, brrr, unde o să ajungem? 😀

  5. nu conduc, nu am experienta, sunt greu de cap, nu inteleg nuante.
    tu ai toate astea care imi lipsesc.

    ps
    urasc asta cu nuanta de gri. e apanajul mediocritatii.
    si tot nu mi-ai raspuns: ce se intampla daca era basescu?

    iar daca tie ti se pare ca intentia evidenta de a ascunde accidentul e un element de show… pierd vremea.

    ps1
    nu e nici o problema cu intelegerea amiabila. o problema e cu minciuna si stergerea urmelor. plus ca daca ai avut un accident nu cred ca ai asteptat sa te cheme politia dupa 11/2 zile

  6. si nu l-am laudat pe stan. era doar o constatare. stan pt mine e aproape ca iliescu. cred ca veci nu o sa imi sterg repulsia nici daca vand romania americii – maximul faptelor bune in ro, cu speranta de bine

  7. Nu cred că griul este apanajul mediocrităţii. Poate cenuşiul, dar asta este altceva. Viaţa nu este compusă numai din alb şi negru, există nuanţe, iar dacă renunţi să le vezi cazi într-o extremă sau alta. A înţelege şi a ierta nu înseamnă a uita sau a trece cu vederea. Biblia spune că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui. Greşeala celor de la Realitatea a fost că vor „omorârea” lui Orban ca politician, or aici îi anulează acestuia posibilitatea de a înţelege că a greşit. Când eşti atacat, nu te mai gândeşti de unde a pornit, ci te preocupi doar să respingi atacul. Dacă s-ar fi rezumat doar la greşeală, cei de la Realitatea şi-ar fi atins scopul şi Orban ar fi fost distrus ca politician. Aşa, au creat o victimă şi ei s-au transformat în călăi penibili. Cel puţin azi Răzvan Dumitrescu m-a făcut să regret părerea bună pe care o aveam despre el. N-am rezistat decât vreo 10 minute. Comportându-se cum s-au comportat, cei de la Realitatea nu au făcut altceva decât să treacă problema principală în plan secund şi să transfere discuţia de la ce a făcut ministrul la ce au făcut ei. Niciodată scopul nu scuză mijloacele. Respectarea procedurilor este cea care face diferenţa între Germania şi Congo. De aceea nici caltaboşii nu au afectat PNL-ul, nici termopanele pe Năstase.

    Eu nu am negat că Orban a greşit, numai că eu consider că greşeala nu a fost accidentul (care este o întâmplare nefericită care se putea întâmpla oricui), ci modul cum a relaţionat cu presa. Ideea cu „fuga de la locul accidentului” sau cu „beţia” sunt o glumă proastă, după demonstrează filmuleţul de imediat de după accident. Omul a rămas acolo, relaţiona cu ceilalţi martori, nu era nici un semn de ebrietate (în plus – omul venea de la petrecerea fiului şi am dubii că, oricât de idiot ar fi, Orban s-ar fi matolit de faţă cu nişte copii). Poliţia a trecut de două ori pe lângă el fără să-l bage în seamă…

    Ce părere ai de următorul scenariu: are loc accidentul, se sună la poliţie, părţile implicate aşteaptă să ajungă poliţia, maşinile fiind nedeplasabile, după care, văzând că aceasta nu apare, îşi bagă picioarele în ideea „lasă că rezolv eu mai încolo, acum îmi văd de treabă”. Până aici este ceva anormal? Mie nu mi se pare nimic în neregulă. Apoi află presa şi totul se transformă într-o isterie.

    Ce ai vrut să spui cu:

    nu conduc, nu am experienta, sunt greu de cap, nu inteleg nuante.
    tu ai toate astea care imi lipsesc.

    În condiţiile astea cum vrei să discutăm? Ce atitudine e asta?

Comments are closed.