Mai multă sau mai puţină?

La nivel european dezbaterea momentului este „mai multă sau mai puţină Europă”. La noi nu se dezbate, Traian Băsescu a decis că ne trebuie mai multă, USL n-are nici o opinie. Crin Antonescu încearcă să joace rolul anti-europeanului, dar el nu se pune, fiindcă el doar este contra lui Băsescu şi dacă acesta a zis albă, Crin nu poate zice nici măcar bălană, obligatoriu trebuie să fie neagră.

În linii mari, curentul pro-mai multă Europa (nu înseamnă neapărat că cei care vor mai puţină sunt anti-europeni) este cel mai bine şi coerent exprimat de Cristian Ghinea, ideea de bază fiind că anumite state (între care şi România) şi-au dovedit deficite cronice în administrarea eficientă a statului astfel că pentru noi este mai bine să ne administreze alţii. Teoria este dusă la extrem de Aligică & the Gang.

O problemă este că teoria seducătoare în scris se dovedeşte falimentară în practică, România fiind un exemplu şcoală de proastă administrare externă. Să fim serioşi, după 1990, România a aplicat silitoare toate ideile organismelor internaţionale, FMI, BM, UE etc. Sunt catastrofe recunoscute chiar de ei (cazul CFR, de exemplu, care, prin dezmembrare a aruncat în haos o companie care ar fi putut fi pusă lejer pe picioare şi făcută profitabilă).

Chiar anul acesta am avut două cazuri flagrante de încălcare a voinţei popoarelor – grecii nefiind lăsaţi nici măcar să aibă un referendum, în vreme ce al românilor a fost ignorat cu dispreţ.

Când se vorbeşte despre integrarea europeană se enumără câteva avantaje: libera circulaţie, fonduri de ajutorare. La modul practic, românii au căpătat dreptul de a munci în străinătate pe bani mai puţini decât localnicii, în condiţii în general mai proaste şi, de regulă, munci pe care locuitorii ţării respective nu mai doreau să le practice (aşa se explică cum mai bine de un milion de români muncesc în Spania, o ţară cu un şomaj de 25%). Comparat cu foamea de acasă, desigur că acolo este raiul. Dar tot cetăţeni de rangul doi sunt. Dacă spaniolii ar accepta muncile emigranţilor, şomajul s-ar reduce la jumătate.

Nu e nevoie de prea multe studii ca să vezi că principalii beneficiari ai „deschiderii” sunt firmele multinaţionale care au căpătat acces la active, pieţe noi şi forţă de muncă mai ieftină. Pentru cetăţeanul de rând, fie el Ion, Johan, Jon, Jean, Giovanni, Juan, Jan „beneficiile” nu sunt chiar atât de evidente. Un om obişnuit trăieşte 99% din viaţă în ţara proprie. Moneda comună nu contează, decât, poate, o dată pe an dacă merge în concediu în altă ţară membră a zonei euro, în rest, nu contează dacă plăteşte în lei, drahme, pesetas, lire sau mărci. În schimb, pentru multinaţionale sunt economii uriaşe (aşa se explică şi încăpăţânarea autorităţilor române de a susţine euro în detrimentul leului şi de a dori să adere la euro într-o perioadă atât de tulbure). Fonduri europene? OK, i-au ajutat pe spanioli, greci şi alţii să construiască sute de kilometr i de autostradă, dar câte din ele sunt cu adevărat utile? Majoritatea ţărilor şi-au construit infrastructura prin fonduri proprii. A fost ca la culturism. Poţi construi masă musculară în sute de ore de sală, sau poţi lua diverse suplimente şi atinge acelaşi rezultat, dar cu efecte secundare devastatoare – efecte pe care acum spaniolii, grecii, portughezii le trăiesc pe propria piele.

Delegarea de responsabilitate a dus în România la o clasă politică din ce în ce mai incompetentă, fiindcă nu are nevoie de nici o capacitate administrativă, trebuie doar să urmeze orbeşte nişte politici trasate în altă parte. Singurele calificări necesare şi pe care şi le-au şi dezvoltat sunt „sifonarea” banilor publici către partid. În loc să creăm instrumente pentru a ne îmbunătăţi clasa politică, vrem pur şi simplu să-i deresponsabilizăm cu totul, transformându-i în simpli funcţionari în subordinea altor funcţionari adepţi ai religiei MS Excel. Deja deschiderea graniţelor a scutit politicienii români de a găsi soluţii pentru vreo patru milioane de români. Statele Unite ale Europei îi vor scuti şi de restul.

One comment to “Mai multă sau mai puţină?”

Comments are closed.