Ceea ce se întâmplă zilele acestea cu Lance Armstrong, eroul Turului Franţei, este trist. Americanul îşi plăteşte clipele de glorie cu vârf şi îndesat. Toţi se spală pe mâini deşi au profitat enrom de pe urma sa şi seria de performanţe istorice nu ar fi fost posibilă fără complicităţi. Ediţiile din Le Tour fără american au fost plictisitoare şi fără miză. Armstrong era o miză. Nu cred că erau mulţi care să creadă că omul era curat. Nu cred că sunt mulţi care să creadă că un astfel de tur poate fi terminat fără ajutoare. Efortul este supraomenesc Să pedalezi trei săptămâni câte 200 de km, să traversezi munţi cu zeci de kilometri de căţărare este o performanţă care este undeva la limita posibilităţilor fizice umane. Spectacolul TV forţează la stimulente pentru a face faţă ritmului. Armstrong a ridicat dopajul la rang de artă, scăpând atâta vreme fără a fi descoperit. A investit şi a câştigat, la fel cum au câştigat toţi din jurul său. Acum, plăteşte singur şi toţi se dau sfinţi. Acea poezie celebră a lui Sorescu este genială: aşa cum Eminescu nu a existat, nici Lance Armstrong nu a existat. El este doar suma unor nevoi care trebuiau să aibă un nume. Restul e ipocrizie.
4 comments to “Eu te-am făcut, eu te omor – cazul Armstrong”
Corect.
De-asta cred ca dopajul ar trebui legalizat in sport. Nu e corect sa se dopeze toti si castige cel care nu este prins si nici nu e corect, ca in cazul lui Armstrong, o armata intreaga sa se castige de pe urma activitatii de „cercetare”/”camuflare” iar oalele sa se sparga doar in capul atletului.
Cel putin sportul ar scapa de inutilii aia care analizeaza pisatul atletilor si de imbecilii care fac parte din comisiile anti-doping.
De acord in linii mari… e multa ipocrizie si Armstrong nu e nici pe departe singurul vinovat. Dar nu este nici chiar o victima oarecare. Mai mult decat alti sportivi, care au luat parte la sistem la modul oarecum pasiv, Armstrong a fost un promotor activ al metodelor neortodoxe. Iar ipocrizia este la fel de mult si a lui, pentru ca intotdeauna a fost foarte vehement in a nega orice vina.
Mi se pare ca sistemul american de justitie este astfel facut incat recunoasterea faptelor / vinei joaca un mare rol in a obtine o doza de clementa; nu a fost deloc cazul cu Armstrong, de unde si inversunarea impotriva lui. Omul s-a vrut si cu banii in cont, si cu sufletul in rai.
http://www.youtube.com/watch?v=5BAoRCQTUYU&feature=youtube_gdata_player