Efectul urii

Rezultatul alegerilor confirmă valul de ură la adresa lui Traian Băsescu şi al oamenilor săi, depăşind cu mult aşteptările USL. Împreună cu UDMR vor ajunge undeva spre 70%, enorm. Faptul că pediştii nu au reuşit să câştige nici măcar un colegiu arată amploarea dezastrului. Nu ştiu dacă evitarea soartei PNŢCD poate fi o consolare fiindcă e greu de spus dacă este vorba de o evitare sau mai degrabă o simplă amânare. Nu USL a câştigat alegerile. Exceptând electoratul captiv al baronilor locali, nu existau foarte multe motive de a-i vota. Sunt deja de 7 luni la putere aşa că am avut parte de un „preview” a ceea ce pot face şi, cu minime excepţii, nu este nici o diferenţă.

De fapt, există o diferenţă ideologică importantă. Regimul Băsescu a promovat un neoliberalism dur depăşind cadrele impuse de FMI şi instituţiile internaţionale, asumat ideologic şi propovăduit ca atare de „intelectualii” preşedintelui, declanşând o adevărată ură de clasă din partea „omului slab” care îl duce în spinare pe „omul gras”. Această ură care emana din toate „organele” mediatice ale taberei prezidenţiale nu avea cum să nu producă în societate un ecou: „dacă voi ne urâţi, vă urâm şi noi”. Rezultatul votului este răspunsul „pegrei mahalalelor”, al „zombilor încolonaţi cu creierele spălate de Vociulescu”, al „armatei de păduchioşi în zdrenţe” şi altele în registru asemănător la toate aceste emanaţii de ură.

Totul a pornit de la cele două Românii ale lui Adrian Năstase. Traian Băsescu a reuşit să crească până la aproape 70% „România lui Adrian Năstase”, procent pe care doar FSN originar îl mai atinsese. România lui Traian Băsescu se restrânge pe zi ce trece la insuliţe dominate preponderent de ură. Or, aici este un pericol major. Aceşti oameni nu trebuie excluşi. Cei mai mulţi sunt simple victime ale propagandei sau ale propriilor lor iluzii. Sunt oameni care cred sincer că „ei produc valoare”, iar bugetarii o risipesc. Faptul că majoritatea ideologilor băsescieni sunt de fapt bugetari fără performanţe sau o minimă experienţă, chiar, în sectorul privat, nu le aprinde nici un beculeţ. Nu se sizează nici o legătură între calitatea execrabilă a învăţământului şi salariile de mizerie ale cadrelor didactice. Aleargă disperaţi la început de an să prindă un loc la o şcoală sau învăţătoare bună făcând tot felul de artificii, dar nu înţeleg legătura simplă între „statul minimal” şi numărul de şcoli publice disponibile (ca să nu mai vorbesc de calitatea acestora). Nu fac o legătură între numărul din ce în ce mai redus de poliţişti, medici, pompieri şi statul minimal. Se bucură de eficienţa SMURD şi l-au făcut mare erou pe Arafat, dar nu înţeleg că e vorba de o enclavă privilegiată, un produs de „laborator”, în care s-au băgat bani buni, atât de la stat, cât şi de la privat.

Este însă clar că USL nu are chef de aşa ceva. Şi nici nu dispune de oameni care să promoveze unitatea. Crin Antonescu este un personaj mai slab ca Traian Băsescu şi are toate caracteristicile necesare pentru a fi un preşedinte mai prost. Interimatul său a arătat că poate fi la fel de partizan şi de ranchiunos ca încă preşedintele. Victor Ponta are mari probleme în a înţelege pe ce lume trăieşte şi ce loc are el în ea. C a premier, are totuşi adversari imposibil de bătut pentru poziţia de cel mai prost premier. N-ai cum să-i învingi pe Boc şi MRU, nici pe colegul său de partid Văcăroiu.

PD se va dezagrega curând, după ce o parte din greii partidului nu au intrat în Parlament şi nu se va mai ridica vreodată. Cel puţin o perioadă nu vom avea opoziţie, fiindcă sper că nu-şi închipuie cineva că Dan Diaconescu poate face altceva decât circ.

Desigur, nu vom intra în URSS mâine şi nici prea curând aşa cum îşi închipuie unii. Nici din Uniunea Europeană nu vom fi daţi afară şi, dacă, la un moment dat, se va pune problema de vize, asta nu va avea legătură cu România, ci cu involuţia proiectului european. Totuşi, slabe speranţe să se întâmple aşa ceva. România este un bazin de forţă de muncă ieftină şi tăcută mult prea convenabil ca să nu fie ţinut aproape. În plus, noua putere va fi fericită să preia rolul jucat de Traian Băsescu de „ghiocel” în faţa intereselor economice străine.

Mare lucru nu se va schimba. Clasa politică este uniformă şi apartenenţa la un partid sau altul este un detaliu la fel de important ca nuanţa costumului sau culoarea părului. Diferenţa între USL şi PD este că PD lua măsurile şi din convingere ideologică, în vreme ce USL face doar ce le va spune FMI. În momentul de faţă, România are avantajul strategic că şi FMI şi Uniunea Europeană au mare nevoie de România. FMI trage din greu pentru o eventuală primă poveste de succes din istoria sa, iar Uniunea Europeană nu are nevoie de un stat care să părăsească Uniunea (fie şi dat afară) într-un moment în care state mai mari şi mai puternice evaluează astfel de scenarii iar tendinţe secesioniste capătă greutate în ţările membre.

Cei care speră ca Traian Băsescu să „salveze situaţia” nominalizând un premier „european”, speră degeaba. Îl va nominaliza pe Victor Ponta fără prea multe comentarii, eventual un „hăhăhă” discret. Fundamental, este un laş, incapabil să lovească vreodată direct. Deocamdată, „oastea” lui este spulberată şi nu are cu cine să se lupte. Va încerca să lase lucrurile să curgă, pentru că un scor de 70% induce nişte aşteptări uşor de neîmplinit şi erodarea USL poate fi una accelerată. În acest timp, va încerca să-şi creeze un nou vehicol politic din resturile ARD şi să producă un înlocuitor pentru 2014. Va redeveni poate iar luptătorul de gherilă care la începutul anilor 2000 se lupta cu hidra pesedistă. Poate că ar trebui să-i urăm succes.

22 comments to “Efectul urii”
  1. Faptul ca doctorul in drept, conferentiarul universitar ponta victor va mai fi premier pentru inca citiva ani imi provoaca o greata fara margini. Ieri i-am votat pe (doctorul in drept, lector universitar) brinza william si pe (licentiatul in traseism) riceard badea viorel cu o scirba la fel de mare, mai mult ca sa-mi cistig dreptul moral de-a ma plinge.

    Oricum am lua-o, momentul 2012 e tragic pentru romania. Poate nu ca in 2000 cind am avut de ales intre iliescu si vadim, dar pe-acolo.

  2. Nu Ponta este problema, iar cei care-şi închipuie că Vestul se va sufoca de indignare şi va exclude România „în zona gri” uită că Nicolae Ceauşescu se plimba cu caleaşca reginei iar un Gaddafi şi-a întins cortul la Paris…

    Problema este o societate dezbinată, măcinată intern de ură. Restul, sunt detalii.

  3. Ca de obicei, o postare interesanta si cu multe idei. Sunt insa cateva chestiuni cu care nu pot fi de acord, de pilda cu faptul ca PD ar fi actionat din „convingere ideologica”. Poate nu am priceput eu ce ati vrut sa ziceti, dar mi se pare o idee comica sa vad ideologie, pana si una discutabila, la ciorditorii aceia.

    In plus, cred ca marea cauza a prabusirii PD a fost faptul ca nu au reusit sa fie credibili nici macar 10 secunde in masurile pe care le-au luat (ei se scuza spunand ca au gresit neexplicand suficient). Aiurea. Nu poti fi credibil taind cu o mana mecanic salariile la toata lumea, iar cu cealalta impartind contracte grase la clientela politica. Desigur, cu dreapta 🙂

  4. Ideologia PD este definită de gruparea de intelectuali din jurul preşedintelui şi se regăseşte explicitată din plin în articolele şi comentariile din zona „de dreapta” – contributors, blogary, politeia – în elucubraţiile preşedintelui. În sine, PD este partidul lichid, el ia forma vasului în care este turnat. Implicit şi ideologia. Nu întâmplător acuzele sunt mai degrabă că „au întinat măreţele idealuri ale dreptei”. În cazul lor, avem cât de cât o coerenţă între ce spun şi ce fac. Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre USL care din lipsă de idei proprii continuă programul neoliberal în vreme ce se pretinde de stânga.

    Prăbuşirea PD poate fi pusă exclusiv pe seama prăbuşirii lui Traian Băsescu şi a urii populare la adresa sa. PD este mai degrabă victimă colaterală.

  5. Da, România este furnizoare de forţă de muncă ieftină, dar nu uita că mâna de lucru în România este de proastă calitate. Şi nu uita nici faptul că românii sunt obişnuiţi să li se dea, pe principiul „dă-l în pizda mă-sii pe patron, să împartă profitul firmei cu noi, că doar d-aia ne obosim să ne dăm jos din pat dimineaţa”.

  6. Nu forţa de muncă este de proastă calitate, ci prost plătită. Românii care merg în Occident la muncă performează la acelaşi nivel cu localnicii, deşi sunt plătiţi mai prost decât aceştia.

  7. Trust me, tu nu ai angajaţi şi nici nu lucrezi cot la cot cu ei. Din turnul de fildeş al expertului în proceduri nu ai nici un follow up ca să vezi că după 1-2 ani şi-au băgat toţi p**a în procedurile tale şi fac tot cum îi taie capul. La fel nu ţii cont că marea masă a angajaţilor aşteaptă să li se dea, ăia prea tineri şi fără experienţă vor deja salarii de top management, ăia bătrâni aşteaptă pensia, iar ăia de 30-40 ani sunt la fel de praf.

    Forţa de muncă în România este plătită la adevărata ei valoare. În străinătate românii fac un efort în a-i ajunge din urmă pe băştinaşi nu din cauză că ar fi ei prea buni în ceea ce fac, ci de frică. Pentru că ăia nu stau la discuţii ca în România. Aici ţii pe post angajatul leneş pentru că nu ai o alternativă calificată la el. Acolo te zboară de nu te vezi, eventual te deportează cu interdicţie. Cum am mai spus-o şi altădată: românii sunt chinezii Europei.

    • @Ionuţ, mă combaţi exact cu argumentele mele 😆 Deci, dacă plăteşti un angajat cu 1000 de lei, îl doare în cur. Dacă îl dai afară, mâine găseşte un alt job la aceeaşi bani. Dacă însă îl plăteşti cu 3000 de lei, lucrurile se schimbă, fiindcă nu mai găseşte mâine aşa uşor un astfel de salariu, deci va fi mult mai atent să nu fie dat afară. Americanii au o vorbă: dacă plăteşti alune, nu poţi angaja decât maimuţe. De aici porneşte totul. Abia după ce ai rezolvat asta poţi trece la alte fineţuri.

      Vezi tu, contractele mele sunt de obicei pe 3 ani, deci ajung să am feedback la proiectele mele şi pot urmări evoluţia în timp. De asemenea, am contracte şi în ţară, nu doar în Bucureşti şi cu firme de diverse dimensiuni aşa că văd cum este să gestionezi şi doi-trei, dar şi 400 de angajaţi.

      @Constantin Gheorghe,
      Ştiu că acea campanie Caţavencu e bazată pe un fals. Dar asta n-are legătură cu cei 4 ani pierduţi şi colapsul lăsat în urmă. Nu l-am pus înaintea lui Boc, totuşi, fiindcă e mai uşor să pui pe butuci o economie socialistă cum era cea românească atunci, decât una capitalistă cum a făcut Boc.

  8. Te contrazic. Văcăroiu a fost un premier excelent, și este un foarte bun economist. Dar i s-a lipit o etichetă, de niște imbecili, care au dat măsura cretinismului lor. În rest, nu te prea pot contrazice.

  9. “dă-l în pizda mă-sii pe patron, să împartă profitul firmei cu noi, că doar d-aia ne obosim să ne dăm jos din pat dimineaţa”.

    Exact de aia ne dam jos din pat dimineata, ca sa muncim pentru porcul de patron roman care sa dea salarii decente pentru munca, nu sa isi ia din profitul firmei Q7, aifoane cinci si alte arogante, in timp ce angajatilor le azvarle cateva fimirituri la salariu, cat sa isi poata duce zilele de pe azi pe maine.

  10. @Webby:
    Ai o mentalitate puţin cam comunistă, stimabile, şi ai rămas cu traume de pe unde ai muncit. Tu lucrezi pe baza unui contract pe care te-ai angajat să-l respecţi: atâţia bani contra atâtea ore de muncă din viaţa ta. Ce face patronul tău cu banii LUI (atenţie, nu ai tăi) nu e treaba ta. Va fi treaba ta de abia când lucrurile vor merge prost pentru că conduce prost afacerea, dar şi atunci el dă faliment pe banii LUI, nu ai tăi. Pe el îl omoară nevasta acasă şi statul român pe urmă, tu ai însă libertatea să pleci în altă parte (dacă desigur vrei să munceşti şi eşti bun pe ce faci, nu aştepţi să-ţi pice din cer).

    Ai curajul să-ţi iei viaţa în mâini şi deschide-ţi propria ta afacere. Zi-mi după câţi ani de creştere naturală (nu ţepe, că la ţepe toţi românii sunt mari maeştri) îţi poţi lua acel Q7? Ia vezi pe urmă, după ce dezvolţi un business sănătos, nu un românism gen Patriciu sau alţii ca el, mai vezi tot aşa lucrurile?

    Şi mai zi-mi: cât ai contribuit tu nu la profitul firmei, ci la acoperirea cheltuielilor ei? Când şef-tu avea de plătit facturi de zeci de mii de euro şi nu avea bani din cauză că pe undeva nişte români îşi băgau ceva în cash-flow-ul lui, ai adus bani de acasă să îl ajuţi să iasă din rahat? Nu. Când a avut nevoie de investiţii pentru retehnologizare sau modernizare ai adus tu bani de acasă, ai investit tu în utilaje, materiale, draci bălţaţi? Nu. Ai contribuit egal cu el la stress, nopţi nedormite, risc de puşcărie şi altele asemenea? Nu. Şi atunci cine îţi dă dreptul să îi bagi mâna în buzunar şi să vrei să-i iei afacerea?

    E ca şi cum m-aş duce eu la Cristi Banu şi i-aş zice „Băi, capitalistule, exploatator nenorocit, ia dă-mi mie o parte din veniturile tale, că te-i cocoţat cam sus cu biznisul şi nu e etic faţă de muncitorii din uzină.” Dar probabil m-ar călca pe cap cu Q7-le pe care nu-l are. 🙂

  11. @Cristi Banu:
    Nu cred. Argumentul tău este salariul. Eu îţi spun că nu la salarii este problema, ci la oameni. Nu se întâmplă numai la mine în firmă, se întâmplă în toate firmele. Îţi zic, de pe jobul tău tu nu lucrezi cu oamenii la nivelul la care interacţionez eu. Când discută cu oameni de calibrul tău totul pare OK, după ce pleci însă se vede de jos mizeria. Nu ştiu dacă mă fac bine înţeles, e o chestie psihologică.

    La nivelul tău corporatist lucrurile par a ţine de bani. Eu îţi spun că am întâlnit nu unul, zeci de workeri de rând plătiţi cu 2.000 lei (în Bucureşti salariile pentru workeri tehnici de rând sunt între 1.000 şi 2.500, dar deja ăla de 2,5k e rachetă pe meseria lui) şi top management în firme româneşti plătiţi cu 2-3.000 euro. Toţi, dar absolut toţi cu care m-am întâlnit şi am interacţionat, erau nişte dobitoci care nu îşi făceau treaba.

    De ce nu pun pe alţii în loc dacă angajaţii ăia sunt idioţi? Păi o să-ţi răspund cu nişte citate din discuţiile avute cu alţii:
    – Producător de echipamente electronice, companie de top în Iaşi, afacere de milioane de euro, a băgat sute de mii de euro pe proiecte de resurse umane în firmele lui, probabil ar putea să ne dea nouă lecţii despre proceduri şi eficientizarea muncii: „Nu ai pe cine să pui în loc. Ăia care ies de pe băncile şcolii nu ştiu nimic şi nici nu vor să înveţe dacă vrei să-i califici tu, ăia care sunt trecuţi de o anumită vârstă nu mai au chef de nimic. Dacă le spui că trebuie să asambleze produsul într-un anume mod, să folosească un anume tip de adeziv la carcasă etc, au impresia că ei, lucrătorii de pe bandă, ştiu mai bine decât inginerii de la R&D. Şi nu vor să facă chiar de îi penalizezi.”
    – Trainer de resurse umane în Bucureşti, experienţă de vreo 12 ani, a lucrat numai în corporaţii: „Nu este criză. Nu este adevărat că nu se găseşte de muncă. Posturi bine plătite sunt destule. Dar nu ai cu cine să ocupi posturile alea. Oamenii nu doar că sunt foarte slab pregătiţi, dar nici nu vor să înveţe chiar de le oferi traininguri periodice. În prezent nu avem în România specialişti pentru multe joburi.” (apoi mi-a confirmat că criza personalului calificat va mai dura cel puţin câţiva ani pentru că generaţiile tinere ies praf de pe băncile şcolilor şi durează până să ajungă la maturitate profesională)
    – Mic patron din Bucureşti, în prezent oferă servicii IT, 9 ani de antreprenoriat în asociere cu alţii pe mai multe firme pe diverse domenii electrice: „Ionuţ, dacă-mi spunea cineva în 2003 că nu la bani e problema, ci la oameni, îmi băgam un băţ în cur şi nu mă mai apucam de afaceri. Când mie dintr-o sută de CV-uri nu pot să selectez nici măcar 2 candidaţi pentru că nu sunt pregătiţi, când vine electrician autorizat ANRE şi nu ştie nici care e faza şi care nulul, când munceşte o zi şi apoi nu mai vine la muncă şi trebuie să caut urgent om să-l înlocuiască, dar are pretenţia să fie plătit pentru ziua aia deşi mi-a adus mai mult pagubă, ce concluzie pot să trag?”

  12. Si nu Traian Basescu a fost cel care a cultivat ura ca mod de a face politica, nu el a fost cel care a impartit romanii in buni si rai, in pro si contra. Acum culege ce a semanat.

    Si bine ar fi ca in viitor sa poata sa scrie pe blog din acelasi loc ca Adrian Nastase pentru a putea vedea astfel toti romanii unde e locul unor astfel de politicieni iresponsabili.

  13. Problema este si la angajatori si la angajati.
    Pe de o parte, cei mai multi angajati sunt neseriosi, . Ii cunosc, intru in contact cu ei zi de zi.
    Pe de cealalta, daca te apuci sa cauti anunturi de angajare in Pitesti ( aici stau ) in ziare, 3/4 sunt aranjate si/sau prostitutie, iar pe internet gasesti posturi 5 in 1, adica trebuie sa stii sa faci cafea, html, css, flash, corel, contabilitate primara si resurse umane plus drumuri la banci.
    Vorbesc din proprie experienta.

  14. privesti doar din perspectiva ta, e normal, e blogul tau :). completez si eu, daca imi permiti:

    – basescu poate e motivul pentru votul contra pdl, dar nu explica absenta votului pentru pdl
    – aici intra in joc pdl, care a avut grija si de asta.

    concluzie: pdl nu e nici o victima, e calau. ca virgula crima lor s-a dovedit de fapt a fi un sepuku… asta chiar nu mai conteaza.

  15. @mArius:
    Oriunde te vei angaja te vei lovi de oameni: ca angajat vei avea un colectiv, o echipă cu care de multe ori nu vei simpatiza, iar ca angajator (chiar şi cu faţă umană), vei avea alte priorităţi decât angajaţii-cerşetori.
    Aia cu omul polivalent e problema lipsei şcolii de business româneşti. Cunosc destule exemple de antreprenori care şi-au pornit afacerea cu bani de la mămiţica şi tăticuţu, şi nu au habar cu ce se mănâncă asta. Şi nici nu vor să înveţe. Paradoxal ăştia dorm cel mai bine noaptea.
    Secretara este inutilă în 90% din microîntreprinderi. Un obiect de bibelou care induce clienţilor ideea de prosperitate („ce firmă tare au ăştia dacă au şi secretară!”) şi care pentru că nu îşi va umple timpul de lucru va fi pus să facă şi altceva: cafele, xeroxuri, felaţii, alte activităţi corespunzătoare fişei postului. 🙂

  16. @Webby:
    Ca să închei cu off-topicul să-ţi detaliez ce caută Q7-le în afacerile româneşti. Trecând peste faptul că este o băşină de maşină (da, impunătoare, puternică, frumoasă, dar cam atât), şi mai mănâncă şi benzină ca pe bomboane, iar unii dintre patroni şi şefuţi şi-o iau doar de fiţe, este genul de maşină care ajută firmele mici să meargă mai departe şi angajaţi ca tine să-şi poată lua salariul luna următoare. Unii dintre patroni au aplicat chestia asta instinctiv, alţii au aplicat-o după ce au învăţat din greşeli.

    De la un anumit nivel în sus nu contează ce maşină ai, poţi să mergi la întâlniri şi cu tractorul dacă ai cum. Cristi Banu de exemplu se duce(a) cu o Kia de familie. O parca la sediul clienţilor şi se ducea la birou la ei. Nu stătea nimeni să se chiorască pe geam ca la ţară cu ce maşină a venit Banu la întâlnire. Clienţii sunt ceva mai civilizaţi, iar omul îşi poate permite să stea relaxat şi să se gândească la business, nu la ce maşină are. Putea să vină şi pe jos, nobody cares!

    La firmele mici eşti mai crispat. Românul este snob şi obişnuit cu ploconeala. Mi-au reproşat-o şi mie, şi altora de nivelul meu, clienţii (începând de la clienţi persoane fizice până la directori în ANAF) că de ce nu am maşină scumpă sau sediu în clădire de oţel şi sticlă. Oamenii se uită la chestii sclipicioase, opulente, şi care dau impresia că eşti un afacerist de succes şi deci şi foarte bun în domeniul tău (chiar dacă sula nu are nimic în comun cu prefectura). Dacă te duci cu metroul/taxiul te consideră un sărac, dacă te duci cu Matizul/Loganul etc te consideră rupt în cur. Consecinţa imediată: „ia mai taie tu din preţuri, că nu ai sediu de sticlă sau X5!” Du-te cu X5-ul şi clienţii de la nivelul ăsta or să-ţi pupe şi picioarele şi nu îţi vor comenta decât foarte rar la preţ.

  17. Corecta analiza. Eu din august, dupa rezultatele referendumului am afirmat ca esecul la referendum se va deconta la alegeri.
    Basescu a castigat o lupta cu pretul platit de PDL.

  18. @Ionut – eu am schimbat locul de munca la un patron, desi aflasem ca firma are fluctuatie de personal, dar am considerat asa ca tine ca tineretul nu-i obisnuit cu efortul.
    Mi-a dat mai mult la salriu, a promis ca va stabili niste target-uri si salariul va evolua in functie de cum vor fi atinse respectivele obiective. Nu a mai stabilit nici un obiectiv, si nici un salariat nu a benficiat de majorare de salariu. toti au ramsa la nivelul salariului negociat. Cand s-a introdus scutirea de impozit, tot benficiul a intrat in contul firmei. Unul a cerut o majorare si a spus ca pleaca, si raspunsul a fost ca nu se lasa santajat. Omul a plecat a doua zi.
    De muncit lucram de nu mai aveam timp de familie sau de viata personala. Nu am beneficiat de nici o pregatire profesionala la patronul roman, care avea contracte „grase”, numai cu regii si comapanii de stat. Si-a dotat firma cu autoturisme, cu care plecam in delegatii de 3-400 km, faceam si pe soferul, imi faceam job-ul ajungeam sera la 22 si a doua zi trebuia sa fie la servici. Nu mia spun cate nopti albe am facut.
    Dupa 5 ani am plecat la un salariu dublu. Cand a vazut ca plec m-a intebat daca o majorare de salariu m-ar faca a renunt si am spus ca nu.
    Din primul loc de munca, dintr-un colectiv de 8 sunt singurul ramas in tara. De la al doilea loc de munca am plecat 4 din colegi in decurs de 3 luni, dintr-o firma cu aproximativ 50 de angajati. Multi placau dupa cateva luni. Eu cu 5 ani am fost longeviv. Din cauza politicii salariale, a emigrarii acum nu gasiti salariati calificati. Sunt trei milione de romani care au plecat in vest, si nu au plecat cei slabi profesional, dimpotriva, au plecat cei cu potential si cu varste tinere. Patronatul si-a pierdut credibilitatea pentru ca a alergat dupa venituri mari in timp scurt, si nu s-a interesat de satisfactia salriatilor. Problema este ca nu au invatat nimic din erori. Vad acum la o firma colaboratoare aceeasi politica de personal. Angajeaza tineri, unii studenti, pentru ca au pretentii mici la salariu, dar fara expertiza nu au nici randament grozav. Cand devin pregatiti cauta un post mai bine platit si il gasesc. O firma cu fluctuatie de personal mare nu are cum sa aiba servicii de calitate.

Comments are closed.