Cărţile anului 2012

Anul 2012 a fost un an în care am reuşit să (re)citesc mult mai mult ca de obicei. Şi cărţi noi, şi cărţi mai vechi.

Seria Maigret. Cred că am citit în jur de 20 anul acesta. Îmi place foarte mult atmosfera. E o epocă încântătoare, în care se bea enorm (în timpul serviciului). Eu mi-l amintesc pe Jules Maigret ca Jean Gabin şi personajul a rămas asociat cu acesta. Şi francezii înşişi îl consideră cel mai bun Maigret, deşi l-a jucat doar în 3 filme. La Polirom au apărut 61 de volume până acum (au fost 78 de romane în total şi 28 de nuvele). Volumele sunt mici, se citesc repede, o lectură plăcută pentru o seară sau o după-amiază de leneveală. Cărţile sunt egale, mi-e greu să scot una sau alta în evidenţă.

Seria Agatha Christie. Tot cam la fel, în jur de 20. Plus că anul acesta a rulat (şi încă se mai dă în reluare) pe fostul Hallmark o serie de ecranizări (n-aş spune serial, fiindcă e vorba de filme de 90 minute). Îmi place personajul creat de David Suchet. Îmi amintesc şi de o ecranizare cu Peter Ustinov în rolul lui Poirot, mai slabă. Pentru amatorii de policier britanic, recomand şi Midsommer Murders, tot pe Hallmark, de preferat seriile mai vechi cu detectivul Barnaby. La fel ca şi seria Maigret, sunt mai degrabă cărţi de atmosferă decât detectivistice. Vinovaţii sunt relativ uşor de depistat. La Agatha Christie, de multe ori însă soluţiile sunt cam prea elaborate şi au un aer de artificial. Mi se pare unul din puţinele cazuri în care ecranizarea aduce mai multă valoare.

Bogdan Murgescu – Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010). E o carte bună scrisă prost, în sensul neatractivităţii. Se citeşte greu, m-am luptat cu ea multă vreme. Dar este genul de „lectură obligatorie”. Cartea demitizează şi povestea „Epocii de Aur”, considerată de mulţi a fi fiind perioada interbelică şi care, pe baza cifrelor, se dovedeşte a fi fost în realitate momentul adâncirii decalajelor, prin risipirea oportunităţilor, prin nevalorificarea potenţialului economic şi demografic de excepţie. Nivelul interbelic a fost mediocru şi România „a pierdut teren” în raport cu majoritatea ţărilor europene (inclusiv cu Bulgaria).

Ha‑Joon Chang – 23 de lucruri care nu ti se spun despre capitalism şi Samaritenii cei rai. Mitul liberului schimb si istoria secreta a capitalismului. Sunt cărţi pe care le-aş fi putut scrie eu. M-au ajutat să-mi pun ordine în idei şi sunt „vinovate” de orientarea de anul acesta a blogului, mai apăsat anti-neoliberală şi mai vehementă împotriva instituţiilor internaţionale. Dacă România este un exemplu perfect al eşecului neoliberalismului dus la extrem, Coreea este exemplu de succes al politicilor contrare: intervenţionism, protecţionism, naţionalism economic. Nu trebuie uitat că până relativ recent, şi Coreea de Sud era dictatură. Nokia, LG, Hyundai, industria de semiconductori americană sunt exemple de succes ale politicilor „de stat” dezavuate de neoliberali. Cărţile sunt obiective, scot la lumină realitatea. Se promovează un tip de capitalism diferit de religia pieţei libere. Sunt un must read.

Nial Ferguson – Civilizaţia. Vestul şi Restul. E o carte interesantă care explică supremaţia civilizaţiei vestice, deşi în secolul XV civilizaţiile şi calitatea vieţii în Orient erau net superioare. Concurenţa, revoluţia ştiinţifică, domnia legii şi guvernarea reprezentativă, medicina modernă, societatea de consum şi etica muncii sunt atributele-cheie ale societăţii Occidentale care au impus supremaţia. O supremaţie necontestată, devreme ce şi celelalte civilizaţii preiau componentele stilului de viaţă vestic.

Dacă Nial Ferguson porneşte din secolul XV ca punct de cotitură, Ian Morris – De ce Vestul detine inca suprematia: si ce ne spune istoria despre viitor – susţine că explicaţia supremaţiei Vestului în ultimii 200 de ani nu trebuie căutată în diferenţele rasiale sau culturale, nici în realizările marilor personalităţi ce au marcat istoria, ci mai curând în impactul pe care geografia l-a avut asupra eforturilor de adaptare ale oamenilor obişnuiţi, pe masură ce aceştia s-au confruntat cu lipsa resurselor, cu epidemii sau migraţii devastatoare şi cu ostilitatea climatului. Cartea ne poartă de-a lungul a 50.000 de ani de istorie, în incercarea de a explica motivele care au determinat poziţia dominantă a Vestului şi de a formula predicţii cu privire la ce ne rezerva viitorul în acest secol. Cartea lui Morris poate fi privită ca o completare a teoriei lui Fergusson.

Kenneth Pomeranz – Marea divergenta. China, Europa si nasterea economiei mondiale moderne. În secolul al XIX-lea, divergenţa Europei faţă de restul Lumii Vechi s-a datorat în mare parte zăcămintelor de cărbune, ceea ce a favorizat dezvoltarea industriilor mari consumatoare de combustibil. Pe de altă parte, anumite conjuncturi globale au transformat Americile într-o sursa de produse primare şi au permis astfel Europei de Nord-Vest să înregistreze o creştere spectaculoasă a populaţiei, să se specializeze şi mai mult în manufacturi şi să folosească forţa de muncă implicată anterior în agricultura. Pomerranz este oarecum în contradicţie cu viziunea europocentristă a celorlalţi doi autori şi alcătuiesc un pachet interesant de citit.