România vs. Spania sau Grecia

Am câțiva clienți companii grecești și spaniole și în ultima vreme din discuțiile cu ei reiese situația gravă de acolo, din punctul de vedere al oamenilor obișnuiți. Scăderea veniturilor, creșterea prețurilor a accelerat sărăcirea celor care au avut neșansa de a rămâne fără servici (unii dintre ei în favoarea românilor). Deși aparent România stă mult mai prost, spaniolii și grecii spun că la noi e mai bine. De ce?

Cea mai importantă diferență este autoconsumul. 47% din populația României trăiește la țară și participă puțin spre deloc la economie. Gospodăriile lor le sunt relativ suficiente. Câteva găini, un porc, o vacă, niște oi, un petec de grădină asigură nu doar independența alimentară a unei familii, ci și contribuie la ajutorarea celor de la oraș. O atât de mare pondere a locuitorilor în zona rurală înseamnă că practic, cam fiecare familie din România are pe cineva la țară. Această supapă nu există în Spania și în Grecia (și, în general, în lumea occidentală, unde ponderea populației rurale este relativ minoră). Din acest punct de vedere, în România „nu se moare de foame”. La ei, da. Noi avem milioane de oameni care nu au nici un venit dar care trăiesc relativ decent din gospodăria proprie.

Ponderea mare a populației rurale care nu participă la circuitul economic, nici ca producător, nici ca beneficiar, distorsionează statisticile cu privire la PIB, șomaj, forță de muncă ocupată. Până la urmă, modelul nostru de societate se dovedește a fi unul mai viabil economic decât cel vestic.

În al doilea rând, criza ne-a prins la un nivel de trai încă foarte scăzut. În Spania, salariul mediu este în jur de 1500 de euro, la noi 1500 de lei. În Grecia, 1200. De 3, respectiv 4 ori mai mult. Evident, că și cheltuielile sunt adecvate acestui nivel de trai. Fiind deja cea mai săracă țară din UE, scăderea nu afectează foarte tare. Nu trebuie însă să confundăm relativa prosperitate a Bucureștiului și a câtorva orașe mari cu ce se întâmplă la nivel național. Sunt zone în care criza a adâncit sărăcia. Orașe care au aer de Cernobîl, cu „centrul civic” plin de… magazine pustii, second-handuri cu 2 lei sacul de… haine. Orașe care trăiesc exclusiv de pe urma bugetarilor fiindcă alte locuri de muncă nu sunt. Însă aceste orașe (și sate) nu sunt așa datorită crizei, ci comunismului. Ele ar fi fost oricum condamnate odată cu încheierea Iepocii de Aur și prăbușirea economiei socialiste multilateral dezvoltate.

Cazurile foarte mediatizate zilele acestea, Mechel și Oltchim sunt victime ale unui management dezastruos, nu ale crizei economice.

În al treilea rând, deși are o economie puternic euroizată, România are propria monedă, lucru care în prezent se constituie ca un avantaj.

În al patrulea rând, oricât ar părea de surprinzător pentru unii, România este mult mai disciplinată financiar decât Grecia și stă mai bine din punctul acesta de vedere decât Spania. În ceea ce privește administrația publică, nu cred că există mari diferențe între cele trei. Per total, finanțele publice din România au fost și sunt în continuare mai echilibrate.

În vreme ce pentru Spania și Grecia problemele vor continua, în România lucrurile sunt stabilizate. Chiar dacă trendul de creștere nu este foarte hotărât, măcar scăderea s-a oprit.

7 comments to “România vs. Spania sau Grecia”
  1. „Noi avem milioane de oameni care nu au nici un venit dar care trăiesc relativ decent din gospodăria proprie.”
    Idiotii care vor sa impuna taxe pe terenul nefolosit spun ca de fapt oamenii aia fac agricultura de subzistenta.

  2. Excelenta analiza insa sa vedem cat mai tine si situatia asta cu autoconsumul. Nu stiu daca ati vazut cum Lazea si Lucian Croitoru doreau sa „reformeze” agricultura prin concentrarea terenurilor, altfel spus exact prin desfiintarea micii proprietati.

    Intre timp un raport citat the The Guardian alerteaza asupra modului in care se pune mana pe terenurile din Europa

    http://www.guardian.co.uk/global-development/2013/apr/17/land-grabs-europe-big-business-farming?INTCMP=SRCH

  3. Cunosc ideile celor doi. Acum vreo 5 ani mi se părea și mie o idee bună. Ideea este însă că, dacă proprietatea rurală fărâmițată asigură subzistența, nu permite dezvoltarea. De altfel, aceasta este veșnica noastră „chestiune țărănească” ce apărea la fiecare două generații. Se rezolva, țăranii erau împroprietăriți, dar peste o generație, când copii moșteneau pământul, trebuiau să-l împartă, astfel că se fărâmița din nou și problema reapărea.

    Fărâmițarea terenurilor și absența actelor ne „apără” de străini. Ce se putea cumpăra s-a cam cumpărat.

  4. Pingback: România vs. Spania vs. Grecia » PoliTichii de Mărgăritar

  5. Nu toată lumea are rude la ţară. La fel, cum zicea cineva mai sus, nu toată lumea care are rude la ţară se şi aprovizionează de acolo.

    Zici că în .ro s-au stabilizat lucrurile. Da, dacă judecăm după frenezia cumpărăturilor (deși nevastă-mea te-ar contrazice, că doar vede vânzările). Nu, dacă ţinem cont că oamenii se feresc să facă investiţii (altele decât tv/auto/casă).

  6. @Mihai,
    nici înainte nu se trimitea regulat, mai mult chiar, era un flux bidirecțional. Acum a rămas preponderent unidirecțional, de la sat către oraș. Probabil că sunt cantități mai mici și ceva mai rar.
    @Ionuț,
    stabilizare nu înseamnă creștere, dar oferă o bază pentru creșterea viitoare. Momentan este o perioadă de incertitudini, mulți mai sunt încă în expectativă pentru că nu știu ce să facă, veștile proaste abundă și atunci se limitează la cheltuielile strict necesare. Casele și auto au fost pe minime și deja prețurile au început să crească, așa că decizia de cumpărare se ia mai ușor.
    În business, eu simt ceva mai multă agitație pe piață, telefoane mai multe, cereri de ofertă noi, clienții existenți nu mai sunt chiar atât de stresați, până acum nu am mai pierdut nici un client…

Comments are closed.