Azi, în fața fostului sediu MApN de la Orizont, un grup de Dorei plictisiți se luptau cu un trotuar. Puneau borduri. Între ei, se distingeau prin energie și volum al decibelilor doi indivizi mai colour challanged (cum ar zice PC american). Numai că cei doi nu aparțineau etniei vesele de pe meleagurile mioritice, ci erau copiii (cam copți, ce-i drept, fiindcă unul era dincolo de 50, iar celălalt destul de aproape) deșertului. Arabi. De la ei am auzit cel mai savuros „drăizi domnu’ ijiner” (și munca mea m-a purtat prin multe fabrici și uzine și șantiere, așa că am auzit destule). Desigur, salutul nu-mi era adresat mie, ci unui tânăr cu cască tocmai descins dintr-un Logan MCV de firmă să inspecteze avansul lucrării. Misterioase sunt căile Domnului (sau ale lui Allah :-?).
6 comments to “Multiculturalism”
las’ ca-i de bine.
eu de mult ma gandesc sa import niste chinezi pentru casa de la tara, ca n-am gasit romani care sa vrea sa locuiasca acolo pe degeaba.
Bre, chinezi e OK, sunt peste tot, fac parte din peisaj. Dar arabi? Cu canciocu și mistria?
Cine-o fi construit moscheile si palatele din Damasc, Bagdad, Cairo, Kairouan, Granada? Cu citeva sute de ani inainte ca Bucur sa-si pasca oile pe malurile Dimbovitei.
Dragă Șeherezada, uite-acolo-i grămada… Era un cântec al lui Andrieș din tinerețea mea. Mirarea mea viza mai degrabă „ce caută neamțu’n Bulgaria”. De obicei, arabii de la noi au preocupări mai degrabă comerciale, culinare și medicale. Zidari chiar n-am văzut.
Eh, Cristi! Nu te mai alinta atita. Pe vremea tineretii tale Andries scotea viniluri la Electrecord, palestinienii erau studenti la medicina, cazati in Grozavesti, iar suta de dolari o vedea zidarul roman doar in filmele americane. Acum, Andries nu mai cinta demult, Arafat (nu Raed) nu mai are nevoie de medici, zidarii romani iau ajutor de somaj in Spania. Tu tot nu vrei sa-mbatrinesti.
Sunt ca vinul bun ;).