Deși nu mă mai uit de multă vreme la TV și nici ziare nu mai citesc, în afară de Dilema, Click și Libertatea 😆 (apropo, mai există și altele pe hârtie?) noul val de isterie care a cuprins țara nu avea cum să mă ocolească. Două situații de criză au dezlănțuit jihadul mediatic împotriva autorităților care, ca de obicei, nu-și fac datoria.
La modul teoretic, această isterie pare bună, că pune presiune pe autorități astfel încât acestea să-și îmbunătățească prestațiile. În realitate, cine a avut vreodată în viață un șef isteric știe că e cea mai bună cale spre dezastru. Isteria nu doar că nu rezolvă niciodată nimic, ci complică rezolvarea problemelor.
Crizele ne arată că autoritățile nu au proceduri clare, cu responsabilități bine definite. Amuzant este că, în prima criză, este declarat erou cel care nu a respectat procedura și a generat această criză, iar cei demiși sunt mai degrabă simpli moțoci aruncați de mâncare „câinilor de pază” ai democrației, decât vinovați reali, identificați în urma unei anchete. Însă presiunea creată de isterie cere măsuri imediate, nu anchete serioase.
În cea de-a doua, avem eterna placă „iarna a luat din nou prin surprindere” autoritățile, deși avertismentele de cod galben/portocaliu/roșu erau date de o săptămână. Probabil că așteptările erau ca zisele autorități să intercepteze fiecare fulg de nea și să-l anihileze înainte de a cădea pe pământ. Ce conta că vântul bătea cu 60 kmph, clar, autoritățile nu-și fac datoria deși nu este foarte clar ce datorie nu și-au făcut și ce altceva mai era nevoie. Da, iarna ninge, dar nu de fiecare dată ai un viscol atât de puternic.
Este adevărat că fiecare viață e sfântă, dar acum nu sunt vinovate autoritățile că niște inconștienți au ținut neapărat să circule în mijlocul viscolului, în ciuda avertismentelor. Până la urmă, autostrăzile nu au fost blocate de vreme, ci de accidente provocate de idioți care cred că dacă e autostradă trebuie să mergi cu 130 la oră, indiferent de condițiile meteo.
Google și obligativitatea învățării limbii engleze încă de la clasa a doua (lăsând la o parte că se face din grădiniță, acolo e opțional) au transformat Republica Isterică România într-o țară de specialiști în triangulație, trilaterație, aviație, situații de urgență. S-au umplut forumurile și subsolurile articolelor de inteligenți care știau ei cum trebuiau să acționeze autoritățile, cum să se facă identificarea locului catastrofei, cum să se ajungă la ei imediat, deși e vorba de munte, pădure, iarnă, noapte și o eroare de pilotaj cu un avion ce nu era dotat cu minimum necesar din punct de vedere al normelor de securitate.
E bine că unii își cer scuze că au fost inconștienți. E bine că unii îl ceartă pe Ponta că, de fiecare dată când e o problemă, el este în altă parte. Desigur, nici modelul Boc, cu lopata pe centură, nu e tocmai dezirabil, dar nici să-ți vezi de programul obișnuit când e o criză cu consecințe deosebite. E mai degrabă o „aroganță” a la MRU. Sunt întru totul de acord că premierul unei țări nu trebuie să stea 24/24, 7/7 la guvern în situații de criză. Există delegare, există responsabilități specifice, nu trebuie ca șeful să stea tot timpul în ceafa subalternilor. Dar este datoria liderului să facă gesturi cu valoare de simbol.
Sub nici o formă nu poți să te duci la paranghelie să joci hora când ai două victime (și) ale bâlbâielilor autorităților, nici nu joci una mică cu băieții când ai țara sub nămeți. Sunt chestii care, tocmai pentru că este mai mult decât previzibil că vor fi speculate populist, orice politician ar trebui să se abțină să le facă. Este vorba de empatie, acel sentiment a cărui absență l-a dărâmat pe Emil Boc.
Așa cum susnumitul Boc nu a înțeles nici acum ce i s-a întâmplat și de la ce i s-a tras, și Ponta se va considera victimă a jurnaliștilor băsiști și va continua lupta neabătută cu Traian Băsescu, adevărata cauză a tuturor relelor din țara asta. Și nici el nu va înțelege ce i s-a întâmplat când va trebui să plătească nota. Cum însă, la vremea respectivă, Băsescu va fi intrat deja în istorie și (probabil) la închisoare, sunt curios pe cine va da atunci vina. Pe „dictatorul” Crin Antonescu?
Vezi cum sorbi și tu din zeama isteriei ?
„Sub nici o formă nu poți să te duci la paranghelie să joci hora când ai două victime (și) ale bâlbâielilor autorităților, nici nu joci una mică cu băieții când ai țara sub nămeți.”
Stii cam câți oameni mori în România în fiecare zi ? Între 500 și 1000, marea majoritate desigur de bolile bătrâneții. Dar dintre ăștia sunt ZECI, în fiecare zi, victime ȘI ale bălbăielilor autorităților: victime ale accidentelor rutiere, adesea cauzate de infrastructură sau șoferi care n-ar trebui să aibe carnet, copii născuți prematur și cu malformații pentru că nu există o profilaxie adecvată, oameni tineri care nu au acces la tratamentele de care au nevoie, sinucigași victime ale depresiei netratate, victime ale tâlhăriilor, și multe, multe altele. ÎN FIECARE ZI. Toți la fel de tragic, toți cu zile, toți la fel de importanți ca Iovan ș Ion.
Te rog deci să-mi explici când au voie prim-miniștrii să ia o pauză ? Eu nu vreau lideri maximi care să reacționeze bombastic 24/7, eu vreau oameni civilizati care delege eficient răspunderea și careau viziunea necesară pentru a schimba ceva mâine în toate chestiile înșirate. Tocmai în procedura menționată de tine trebuie văzut ce n-a funcționat și corectat.
Toată teza „unde a fost X când se întâmpla Y” e o tâmpenie, cu excepția celor direct implicați în operațiuni. Ponta a furat startul la isterie, și a început să decapiteze în stânga și în dreapta fără să aștepte explicații sau să înțeleagă dacă există o culpă. Guvernare tip Antena 3, lovitură preventivă: daca faci suficientă gălăgie îi poți acoperi pe cei care te acuză. Rămasă fără teza, opoziția răspunde cu „unde erai când ai a căzut avionul”.
Mi-e silă.