Zilele acestea, PSD asistă siderat la un trailer a ceea ce va fi viața fără PNL. Un partid al corupților condus de cel mai corupt premier din istorie, un Adrian Năstase redivivus. Eu nu sunt convins cum este toată că PSD chiar vrea să rupă USL. Este clar că ei nu se înțeleg foarte bine în teritoriu unde fiecare are propriile aranjamente și de când puterea baronilor locali a crescut în detrimentul centrului conducerea partidului nu prea are multe pârghii de intervenție. Pe de altă parte, sunt condamnați să rămână împreună.Am mai arătat că PSD are mult mai mult de pierdut și ultimele zile au arătat că lucrurile s-au acutizat:
- Vor fi atacați și de către PNL și de către Traian Băsescu. Ieșirea de aseară a acestuia din urmă a fost foarte dură și l-a transformat pe Victor Ponta în campionul corupției așa cum era Adrian Năstase. Repetată insistent, imaginea aceasta se va prinde „ca marca de scrisoare” de premier. Personal, nu mai cred în viitorul politic al lui Victor Ponta și cel mai probabil va începe să facă potecă la DNA cât de curând.
- Presiunea externă. Ieri „marele licurici” și-a trimis
măcelarulemisarul să-i bage lui Ponta mințile în cap, reamintindu-i „drepturile și îndatoririle” unui guvernator de colonie. După ce politica externă fusese un atu de imagine și se întrecea cu Băsescu la care ajunge de mai multe ori la Bruxelles și face poză cu Barrosso, premierul n-a mai ieșit din țară decât în vizită privată. - Presiunea internă. Baronii sunt sub asediul DNA or asta slăbește mult capacitatea organizatorică a partidului. Echipa de agitatori din jurul premierului încearcă să prezinte asta drept o încercare a lui Victor Ponta de reformare a PSD însă nu cred că funcționează.
- PSD devine răul cel mare, la fel ca în 2004 și 2009. Cum, din păcate, în România nu se votează niciodată „pentru”, electoratul alege „răul cel mic”. PSD are natural predispoziție pentru rolul de „răul cel mare” datorită trecutului său și a resentimentelor create în societate de acțiunile și liderii din trecut. Într-o vreme, acest rol fusese preluat de Traian Băsescu, astfel încât PSD prinsese aripi. Pe măsură ce finalul carierei politice a acestuia se apropie el încetează să mai fie o miză, însă publicul are nevoie de un „bad guy”, iar Ponta este pe cale să preia acest rol, mai ales că și-a săpat singur groapa prin tentativa de a-și construi o imagine publică exagerată de o propagandă primitivă și insistentă.
- În momentul de față Victor Ponta a devenit penibil prin refuzul de a-l primi pe Johannis în guvern. Lăsând la o parte alianța inutilă cu Voiculescu care acum creează un contrast de imagine extraordinar prin antiteza Voiculescu-Johannis, comportamentul premierului frizează penibilul. Nu poți să repeți papagalicește că tu vrei viitorul USL, că-l iubești pe Crin Antonescu și-l vrei candidat la președinție, dar să refuzi nominalizările PNL fără să dai un motiv.
PSD se pregătește să ia pentru a treia oară țeapă.
Sunt de acord cu tine.
Mai mult, comportamentul psd de azi lasa impresia ca ” suntem mari, grei, putem face orice”. Aparent, toata lumea acolo crede ca sunt „to big to fall”, fara sa se gandeasca totusi la consecinte.
N-ai analizat, in ceea ce priveste comportamentul parlementar psd, zidul pe care l-au facut intre dna si ridicarea imunitatii idiotului aluia mic, chestie care, in moralul colectiv al omului de rand, cred ca a ridicat niste semne de intrebare din ce in ce mai mari: adica cum, daca eu fur, ma salta, daca ala fura, e de bine?
Ceea ce nu inteleg totusi este pasivitatea noastra, a celor…. de dincolo de ei. asa numitele „mitinguri” scot in strada 100 – 200 de habauci, desi modul bananier in care se comporta clasa noastra politica ar trebui sa duca la o miscare cel putin ca la Kiev.
Nu crezi?
Aia cu ridicarea imunității lui Cosma Jr. a fost o altă prostie, la fel și cu insistența pe proiecte controversate cum este legea amnistiei și legea Roșia Montană. Nu cred însă într-un scenariu gen Ucraina. Era posibil la referendum, acela a fost un moment de maximă frustrare. Între timp, lucrurile s-au mai temperat, USL s-a dovedit „aceeași mizerie”. Protestele din toamnă au arătat o limită de mobilizare și nu întrevăd un scenariu care să ducă la creșterea acestei limite.
Ce-mi plac mie comparaţiile astea cu Ucraina şi cum toţi privesc la alte ţări sperând să vină un Mesia şi în România să îi salveze din propria neputinţă… La Kiev, cu ce logistică au avut, dacă chiar se dorea până acum schimbau tot. Dar aşa e când unul trage hăis, altul cea, fiecare îşi urmează propria agendă şi până la urmă sfârşesc în acelaşi rahat de unde au plecat. Ca să zic aşa, maidanezii şi-au meritat-o.
Amuzant e că şi americanii au licuriciul lor, aflat în conflict cu ponți, antonești, voiculești şi alte animale sălbatice. Şi ăia tot bananieri sunt, chiar dacă bananele lor sunt mai coapte.