La brutărie

După condamnările de ieri ale „greilor fotbalului românesc” am citit câteva articole care mergeau pe ideea că nu trebuiau condamnați și la pușcărie și că, în general, în cazul infracțiunilor economice ar fi suficientă recuperarea prejudiciului și, eventual, o amendă.

Argumentul poate fi ok în cazul buticarului din colț, pentru care evazionarea a trei baxuri de cola și doi saci de pufuleți face diferența între a supraviețui sau a trage obloanele. Așa cum justiția face diferența între furtul unei pâini de foame și furtul unei mașini (să zicem), același lucru funcționează și în cazul infracțiunilor economice. Bugetarul Adrian Năstase nu a avut nici o problemă să plătească ISC un milion de dolari despăgubiri, deși întreaga sa activitate și a familiei sale nu justifică venituri nici măcar pentru jumătate din sumă. De la un anumit nivel încolo, pedeapsa economică (recuperare prejudiciu + amendă) nu este suficientă pentru plata răului adus societății.

Pentru buticarul evazionist, o amendă este echivalentă cu închiderea pentru că pur și simplu nu o poate plăti. Pentru el impactul amenzii este devastator și reprezintă o plată poate aspră pentru repararea încălcării legii. Pentru Copos, Becali, Năstase, Fenechiu, orice amendă ar primi este frecție. Pușcăria este corecția necesară pentru a înțelege că ceea ce au făcut nu este bine și oferă societății o reparație morală. Aceste persoane au fost lideri, au fost modele și sunt, în bună măsură, responsabile pentru deriva morală în care ne aflăm cu toții. Pentru că ei au fost modele de succes, care au arătat milioanelor de naivi „cum se fac banii”, cum se obține succesul în societate. Acum, trebuie să servească drept modele pentru aceiași naivi că nu a fost în regulă ceea ce au făcut și că doar munca grea este rețeta succesului. Orice scurtătură te duce la brutărie. Acesta trebuie să fie semnalul.

Pe „sărmanul” Gică Popescu banderola de căpitan al echipei naționale de fotbal și faptul că era idol a milioane de copii nu l-au împiedicat să facă mizerii împreună cu frații Becali. Ar trebui să ne fie milă de el? Ar trebui să ne fie milă de ei? Nu cred. La brutărie cu ei!

2 comments to “La brutărie”
  1. Bre, nea Titi, bre… mai las-o dracu de brutărie, că numai la mâncare ți-e gândul… 😆 Mai bine zi ce te faci dacă la brutărie îți dă voie să îți rezolvi treburi personale în timpul programului. Sau pleci mai devreme acasă pentru că ai scris poezii. Să te văd eu ce mai zici când brutăria se va transforma (iar) în cofetărie. 😆

  2. Auzi, că Lolek si Bolek ăștia de i-ai votat și îi iubești tu susțin ca unul din angajații brutăriei să își ia liber pe motiv de ochi frumoși. 😀 Cică ăla ar fi o valoare, iar valorile au voie să fure tot sacul de făină. Bine, unul dintre ei oricum e schizofrenic, a băgat iar placa aia cu „ca cetăţean zic da, ca premier ba”.

Comments are closed.