Lecţiile cazului Stroe-Meleşcanu

Recentele probleme cauzate de interimatul de la Justiţie şi de soluţia aleasă de liberali pentru a contracara mişcarea preşedintelui impun câteva concluzii care vor defini războiul politic în următoarele luni:

  • Prima şi cea mai importantă concluzie este că PNL a devenit „bărbat” şi răspunde de fiecare dată inteligent şi în forţă preşedintelui. Preşedintele nu mai este uriaşul în faţa căruia tremură toţi şi se dovedeşte că atunci când i se răspunde pe măsură se descurcă mai greu. Îşi găseşte din ce în ce mai greu argumente şi devine previzibil. Ceea ce este însă mai important este că PNL a preluat în fapt iniţiativa politică şi Traian Băsescuse află în postura de a reacţiona, situaţie în care nu se simte foarte confortabil şi în care începe să devină vizibilă lipsa unor consilieri serioşi. Practic, de câteva luni agenda publică este făcută de liberali, nu de preşedinte dar toată lumea îl acuză pe acesta de scandaluri.
  • Nu ştiu dacă argumentele privind „inconştienţa” PNL ţin cu adevărat. Nici una dintre părţi nu posedă propriu zis soluţii şi alternative. Ce mi-e Elena Udrea la Justiţie, ce mi-e Norica Nicolai. OK, Elena Udrea arată mai bine şi pare să ştie să folosească internetul. How cool is that? La fel, nici argumentele privind criza de resurse umane a liberalilor, atâta vreme cât nici un partid nu dispune de resurse umane credibile, pentru simplul fapt că la noi încă nu s-a trecut de la stadiu de gaşcă la stadiul de organizaţie. Or găştile se organizează pe criterii de afinitate, nu de specialitate. Pe de altă parte însă, liberalii au demonstrat că atunci când este nevoie găsesc resurse profesioniste peste media clasei politice (Dacian Cioloş la Agricultură, comisarul european Leonard Orban, Daniel Dăianu, Renate Weber). Eu sunt convins că, dacă nu exista conflictul cu preşedintele, ar fi putut aduce şi alte persoane de acelaşi calibru.
  • La fel, nici argumentele cu summitul NATO. Vezi Doamne, cei de la NATO vor fi teribil de bulversaţi dacă în locul lui Teo Meleşcanu îl vor vedea pe Radu Stroe. Sunt convins că şi Putin, şi Bush vor fi de-a dreptul ofensaţi că românii îşi schimbă ministrul Apărării fix înainte de venirea lor.
  • PSD este „în vrie” şi nu ştiu ce se poate întâmpla. Zvonurile pe care le aud merg spre eliminarea din partid a lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase în vederea construirii „balamalei” prezidenţiale. În ultimul sondaj mai au doar 2% în faţa PNL (18-16). Reacţiile lui Mircea Geoană – „cer demisia Guvernului” şi comportamentul său ulterior sunt cel puţin hilare. În plus, PSD-ul va rămâne în braţe cu sabotarea votului uninominal (PNL şi-a asumat răspunderea, PD a anunţat că sprijină orice proiect). Ion Iliescu şi Adrian Năstase nu pot rămâne în PSD (s-a văzut clar că au încurcat lucrurile la moţiunea de cenzură), dar va fi şi foarte greu să fie daţi afară. Nu ar fi exclus ca lui Petre Roman să i se ofere cadou denumirea de Partidul Democrat cu condiţia de a-i prelua pe cei doi. Ce este sigur este că nici nu se pune problema ca Adrian Năstase să fie ales în vreo funcţie în partid. Oricum, PSD contează din ce în ce mai puţin.
  • În partidul preşedintelui, lucrurile s-au lămurit. „Blaga Vasile” premier şi (95%) Theodor Stolojan la BNR. Dacă se va întâmpla aşa ceva, voi ajunge să-l regret pe Mugur Isărescu, pe care l-am criticat din 1992 de când scriu pe economic. Sunt curios dacă zvonul cu Berceanu la primăria Capitalei e pe bune. În rest, aceeaşi ofertă jenantă: Gheorghe Flutur, Elena Udrea, Cristian Boureanu, Raluca Turcan, Cezar Preda şi… cam pauză. Dacă mai adăugăm pe Constantin Niţă, Cristian Diaconescu, Victor Ponta, Dan Nica şi Liviu Dragnea de la PSD iese un guvern cu un nivel de competenţă cel puţin la fel de scăzut ca al guvernului Tăriceanu (1,2,3…).