Evenimentele din Ucraina au făcut pe unii mai sperioși să proclame începutul celui de-al treilea război mondial. Din fericire, așa ceva nu se va mai întâmpla vreodată. Nu pentru că omenirea s-ar fi maturizat și ar fi învățat ceva din lecțiile trecutului. Din păcate, nimeni nu învață nimic din istorie. Ci din cauza economiei și a globalizării. China este dependentă de restul lumii pentru care asigură producția. SUA este dependentă de China financiar dar și industrial. Germania depinde de gazul rusesc. Rusia depinde de Europa pentru a-i cumpăra gazul și pentru investiții. Arabii au nevoie de restul lumii pentru a-și vinde petrolul. Franța are nevoie de România pentru a-și ține în viață industria auto. Austria are nevoie de România fiindcă băncile lor au o expunere colosală aici. Bonus șopingul și skiul. România are nevoie de Franța fiindcă fabricile lor dau de mâncare la mii de români. Banii austriecilor și grecilor mișcă șubreda noastră economie. Italienii ne muncesc pământurile și ne primesc emigranții pentru muncă ieftină. Spaniolii ne-au umplut de eoliene și noi i-am umplut de emigranți. În anii ’40 lumea era săracă și viața n-avea nici un preț. Majoritatea mureau oricum la ’40 din cauza bolilor și a condițiilor precare de viață. Acum, speranța de viață a ajuns la 80 de ani. Chiar și cei mai săraci săraci o duc în majoritatea țărilor mai bine decât părinții lor. În anii ’40 armata era un rai pentru mulți. Era singura lor șansă de a ieși din bordeiul părintesc și a vedea „orașul” și a merge cu trenul. Acum puține state mai au serviciu militar obligatoriu. Acum, la Moscova, între 100-500.000 de oameni au participat la demonstrații împotriva „dictatorului” Putin. Își închipuie cineva că așa ceva ar fi fost posibil împotriva unui Stalin sau Hitler? Nici „dictatorii” nu mai sunt ce-au fost.
4 comments to “Al treilea război mondial mai întârzie puțin”
Nu fii naiv! Toate aceste conexiuni enumerate de tine sunt cat se poate de reale. Dar ele nu produc atenuarea potentialelor conflicte, fie ele economice, politice, sociale sau – god forbid! – militare. Dimpotriva, sunt un multiplicator de propagare.
Si mai fac – ele, conexiunile – ca un potential colaps datorat vreunui conflict oarecare sa devina un colaps cu adevart global, infinit msi dramatic decat cele de pana acum.
Istoria evolueaza in spirala, nu in cerc, cu cate un hard reset la punctul de origine din cand in cand.
Si tocmai pentru ca ai dreptate zicand ca omenirea n-a invatat nimic din istorie, un mic puroi regional are toate sansele sa produca un hard reset global. Poate nu azi, nu maine, dar intr-un viitor nu foarte indepartat. Sau poate chiar as we speak!
Esti tu naiv!
O non-putere inteligenta nu sare calul pentru ca se izoleaza, una idioata n-are nicio sansa cu forte militare conventionale (de aici scandalurile cu potentialul armament nuclear al Iranului, care ar destabiliza echilibrul acesta) si o superputere (Rusia, SUA, China) ar ramane in inferioritate imediat pentru ca toate celelalte state impreuna cu superputerile ramase s-ar coaliza pentru a-si proteja pozitiile. Singura arma eficienta impotriva unei superputeri e bomba nucleara si toata lumea inteligenta intelege ca nu se poate folosi asa ceva, decat pentru a-ti pastra statutul de superputere.
Un razboi de la egal la egal intre doua state nu are cum sa fie avantajos pentru nimeni, asa ca nu o sa vezi nici asa ceva. Singurele conflicte care raman plauzibile sunt cele in care o superputere profita de vulnerabilitatea unui stat inapoiat pentru a obtine avantaje economice.
Alt lucru evident e ca interventia militara e un instrument foarte grosolan. Unul mult mai potrivit e manipularea economica. Si un orb vede ca adevaratele „razboaie” au inceput accidental de mult. China s-a trezit pe un purcoi de bani numai buni de imprumutat. Crezi ca s-a gandit vreun american ca o sa ajunga dependent de banii chinezilor acum 20 de ani cand s-a mutat toata productia in China?
Mie mi se pare că cel mai inteligent joacă China. Ușor, ușor își creează o piață internă de dimensiuni colosale. Citeam zilele trecute că middle class-ul chinez ajunge în câțiva ani la 500 de milioane de oameni. Nu e greu sa ne imaginăm în 10-15 ani o piață de 800 de milioane.
Pe bune acum: când vom învăţa și noi să iubim bomba, nu să ne temem de ea? În „Fail-Safe” era un pasaj interesant: atâta putere, de o frumuseţe sublimă, dar să nu mai ai cui să îi povestești pe urmă…