Bătălia politică a momentului este cea între Crin Antonescu și Traian Băsescu pentru rolul de lider al Opoziției. În vreme ce primul are iar unul din multele sale momente de dispariție din prim-plan, al doilea a prins curaj și reușește o lovitură dibace prin renunțarea la candidatura fiicei sale, care îi permite să ducă acum pentru europarlamentare o luptă contra „nevestelor disperate”. Din punct de vedere politic, Crin Antonescu este one hit wonder. Un fel de The Shorts, cu un comansava care i-a adus până în Bucureștiul optzecist al lui Nicolae Ceaușescu, într-o Polivalentă plină ochi de uteciști cărora nu le vedea să creadă că văd o formație de top occidentală în locul Savoyului și visau că, în curând, o vor vedea și pe CC Catch sau Sandra care fuseseră la revelionul televiziunii bulgare vecine și prietene…
Momentul de glorie al lui Antonescu a fost 2009. Se împlinesc în curând 5 ani de când trăiește din acel moment și dă semne de oboseală. Tot cam atât a trăit și Mihăiță Pleșan din irealul România-Germania 5-1 de pe Giulești până să eșueze, naiba știe pe unde, fiindcă nu am mai auzit nimic de el de vreo trei sau patru ani. PNL scade în sondaje, probabil nu chiar la 15% cât îl dă ultimul sondaj PSD, dar undeva între 15-20. Tendința e oricum clară și greu de oprit. Înclin să cred că acel „demisionez dacă partidul nu ia 20%” este o strategie conștientă de exit politic al unui om care își simte sfârșitul (desigur, politic). Mă îndoiesc că Johannis poate avea capacitatea de a resuscita partidul.
De când a intrat Traian Băsescu la modul serios în luptă, și PNL, și PD scad continuu. La PD e normal, ei și PMP bătându-se pe același electorat, circa 1,5-2 milioane de votanți și funcționând ca niște vase comunicante, când crește unul scade celălalt și invers. La PNL însă, scăderea nu este normală și îi este integral datorată lui Crin Antonescu, fiindcă nu a reușit să fructifice momentul și să transforme PNL și pe sine în liderul dreptei. Acum, ambele partide se zbat să scape de sub forța de atracție a planetei Băsescu și să ajungă sateliți ai acestuia, dar este greu de crezut că vor reuși. PNL are șansa rocadei Antonescu-Johannis, însă nu-l văd pe primarul Sibiului rezistându-i lui Băsescu (sau lui Ponta). Dacă PD nu are nici o altă șansă decât întoarcerea spășită la matcă, PNL a ajuns să aleagă modul în care va muri: vasal al PSD, prin aripa Tăriceanu, sau vasal al lui Traian Băsescu prin cine mai știe cine. Și uite-așa, după 10 ani, ajungem iar la confruntarea Băsescu-Năstase, cu Traian Băsescu din nou în rolul răului cel mic.
Tragedia PNL este că moare degeaba. Măcar PNȚCD a făcut prostii, a avut un moment eroic și, prin Emil Constantinescu, a dat o direcție României. PNL s-a strecurat de mai multe ori la guvernare și, ca un prezervativ, a fost aruncat la gunoi după ce a fost folosit. De fiecare dată.
pentru mine e hilar cum din „regimul dictatorului băsescu” s-a ajuns foarte repede la „băsescu – șeful opoziției”. de la tine până la sultănescu, șeful de zgomote a lui ponta, niciunul nu păreți a realiza cât de incoerenți sunteți. dincolo de asta, să fim serioși, putem să facem analogie cu pătratul lui boethius (cine a învățat la materia aia care se cheamă logică, știe despre ce vorbesc): băsescu și psd au fost tot timpul în colțuri opuse și băsecu a fost tot timpul cel mai puternic și serios adversar al psd. nu același lucru se poate spune despre pnl și psd. din contră. oricum, pnl-ul merită ceea ce i se întâmplă. de fiecare dată psd i-a folosit și apoi i-a aruncat. că nu s-au învățat minte, să le fie de bine…
Mă tem că mă confunzi la partea cu „dictatorul Băsescu”. Eu sunt ăla care îi cânta prohodul din 2009 😉 Și dacă mă mai compari cu Sultănescu nu te mai las să comentezi aici, că nu-mi plac înjurăturile 😆
„PNL are șansa rocadei Antonescu-Johannis”
sansa pe care pun pariu ca Antonescu o sa o refuze cu indarjire. nu pentru ca n-ar fi buna, ci pentru ca individu cu pricina tine mortis sa fie el motzu.
Pentru Antonescu e mult spus moment de glorie în 2009. Antonescu a ratat un moment de glorie în vara 2012. Johannis nu o să reziste tocmai pentru că e omul său și nu o să aibă susținere în partid – e și firesc după cum a fost adus și pus direct prim-vicepreședinte.
Așa că scăderea PNL nu are nicio treabă cu băsescu, ci doar cu eșecul antonescian.
Ideea cu băsescu este că nu se poate despărți de putere, tocmai din acest motiv a creat și PD 2. Nu în ultimul rând și ca să se răzbune pe semițeapa luată în 2012.
Dar PNL nu moare. Câți peneliști crezi că se duc mâine după băse la PMP? Să fim serioși…În plus, Tăriceanu se va întoarce probabil. Are o experință și o vârstă la care e chiar OK de președinte de partid. Și nu numai…:) Însă aberezi total când spui de el că e vasal PSD. Mai mult, eu ți-am mai spus că tu ești băsist, dar nu vrei să recunoști…dacă și după 10 ani de …, tu în 2014 spui că băsescu e răul cel mai mic, dpmdv înseamnă că tu ai rămas (ca mulți alții din țara asta!) ”stuck in a moment”…nu mai suntem în 1990 să vedem cine e cu Iliescu și cine e contra.
Aș zice că 2012 a fost momentul de compromitere totală a lui Antonescu. A arătat că nu este potrivit ca președinte. Atunci a pierdut mulți alegători. Ca indicatori de măsurare, când a preluat partidul de la Tăriceanu, era la 18%, acum este probabil tot pe-acolo. Deci nu a îmbunătăținit nimic, nici nu a „stricat”. Între Băsescu și Ponta, Băsescu este de departe răul cel mic.
Pentru mine băsescu e 90% Ceaușescu. Așa cum diferențele dintre Bobu și Boc sunt minime. OK, înțeleg să-ți placă un tătucă. Înțeleg și genul superficial al celor care au senzația că Ponta = Năstase, Năstase = Iliescu, deci Ponta = Iliescu. OK, nu-ți place Crin, consideri că tot PNL-ul este la pământ.
Dar să spui că băse este răul mai mic decât Ponta, este ca și cum te-ai plânge că el nu scade TVA-ul crescut de băse – cea mai mare eroare economică din ultimul sfert de secol, mai ales pe fondul cumulării cu alte tâmpenii la fel de sinistre.
E doar un exemplu, poate cel mai elocvent. Sper să mai meditezi asupra lui, dacă nu…mi se întărește ideea eșecului generației noastre de a schimba ceva – eșec pe care tu l-ai dezaprobat.
Mai mult nu am de spus aici, cel mult ”în particoler”…
PNL-ul si UDMR-ul au fost intotdeauna caii de joaca ai celorlalti. Dar macar UDMR-istii au aratat o fermitate in pozitia lor de-a lungul timpului, indiferent de cine a fost la putere. PNL-ul, asa cum zici, precum un prezervativ. Plesan era prin toamna trecuta la una dintre echipele din Craiova, hibrizii altor lupte inutile.