Mircea Geoană ar fi trebuit să dispară din politică din 2009, de la noaptea marelui ridicol. Traian Băsescu, Victor Ponta și Crin Antonescu, din 2012, când primul a fost demis de 7,4 milioane de alegători, al doilea prins cu un plagiat urmat de un lanț de minciuni, iar al treilea fiindcă nu a mai demisionat cum promisese, mai ales că avusese un mandat interimar de președinte în care l-a făcut regretat pe Traian Băsescu în doar 30 de zile.
Totuși, toți patru sunt în continuare în politică. Mircea Geoană visează să mai candideze odată și cinicul Ponta îl încurajează. Traian Băsescu a înviat din morți și duce o făcătură de partid spre 10%, Crin Antonescu s-a despărțit de Ponta și se dorește, între două somnicuri, liderul Opoziției și viitor președinte. Privind retrospectiv cei aproape 25 de ani de politică românească observăm că singurul politician decent este Emil Constantinescu. S-a retras din prim-plan (deși, chiar și el s-a zbătut un pic, prin Partidul Acțiunea Populară și PNȚCD) și își petrece timpul ca orice fost șef de stat care se respectă într-un circuit de conferințe internaționale, ținându-se departe de „daraverile de clopotniță” dâmbovițene.
La modul teoretic, cel puțin doi din cei de mai sus ar trebui să dispară după alegerile prezidențiale. La modul teoretic, Ponta și Antonescu se vor înfrunta la prezidențiale și cel care pierde va trebui să plece din politică urmând a fi sacrificat de partid.La modul practic, Antonescu este posibil să fie pensionat mai devreme, iar Ponta poate păcăli partidul să trimită pe altcineva să piardă.
Ponta este un Agamemnon Dandache perfect: mai prost decât Geoană, mai canalie decât Năstase. „Cârlan fără minte”, un „Boc mai înalt”, se remarcă doar prin modul în care fandează orice responsabilitate. Programul de guvernare i-l dictează FMI, curățenia în partid o face „justiția băsistă”, voturile pentru partid sunt aduse de „baronii” rămași în viață. Butaforia TV în care trăiește nu poate să dureze la infinit, în ciuda eforturilor sociologilor săi, care scot sondaj după sondaj în care Victor-Viorel este cel mai iubit dintre pământeni.
Antonescu este cel care i-a adus în Parlament pe listele PNL pe Becali și Sorin Rișca Stănescu, care l-a impus în guvern pe condamnatul Fenechiu Relu, care a făcut alianța cu domnul profesor Dan Voiculescu, viitor coleg de suferință cu Relu Fenechiu, care a făcut alianța cu PSD pe care a desființat-o când n-a mai corespuns cu aspirațiile sale. Acum se vrea lider al Opoziției și garant al democrației, salvatorul României din fața „ciumei roșii”.
Tot Salvator se visează și Traian Băsescu. El este creatorul Elenei Udrea și al transformării unuia dintre cei mai combativi deputați din Parlament într-o marionetă penibilă. El este tatăl fiicelor sale și inventatorul conceptului spiritual de „vânzări anterioare”. A distrus complet un partid, PNȚCD și a rupt facțiuni consistente din PSD, PNL și PD, de care s-a dispensat când nu i-au mai fost de folos (OK, facțiunea din PD rezistă încă). Mă îndoiesc de scorul optimist de 10 procente din sondajele recente în condițiile în care un alt sondaj al popularilor europeni îl dădeau ușor sub 5%). Mă îndoiesc că eforturile primarilor desprinși din PD vor fi atât de eficiente.
Pe termen mediu, nu cred că Traian Băsescu ar mai putea supraviețui mult după 2014, deși este animalul politic cel mai bine adaptat la mediu. A trăit prea mult și a făcut prea mult rău. Nici nu este genul conferințelor internaționale 🙂