Cu 7 luni înaintea alegerilor prezidențiale din toamnă ne aflăm într-o situație paradoxală. Avem doar doi candidați anunțați oficial, ambii outsideri, Cătălin Predoiu și Mihai Răzvan Ungureanu. PSD nu a anunțat încă numele candidatului propriu, iar Crin Antonescu și-a condiționat singur viitorul politic de scorul la euro-parlamentare.Deși în cazul PSD lucrurile par a fi clare, în sensul unui clasic secret al lui Polichinelle, în realitate situația este mult mai complicată. Este evidentă reticența lui Victor Ponta însuși în a schimba Palatul Victoria cu Palatul Cotroceni, din motive pe care le-am enumerat deja de prea multe ori. Mai nou, pe măsură ce DNA lovește baronii partidului, anchetele se apropie periculos de mult de premier. O eventuală disjungere a cercetărilor într-un dosar care să-l vizeze pe premier pentru trafic de influență nu este o ipoteză chiar atât de deplasată, ținând cont de interceptările scăpate în presă. Victor Ponta are un număr consistent de dosare penale, nu mai puțin de 19, din care a reușit să scape de 15. Restul sunt în diverse faze. Dacă luăm în considerare și scandalul de plagiat, care i-a cam trântit în nas ușile în străinătate, obținem un profil de politician greu acceptabil în fruntea unei țări aflată într-o poziție strategică. O „indisponibilizare” a lui Victor Ponta pune PSD într-o poziție dificilă, atât pentru poziția de premier, cât și pentru candidatura la prezidențiale.
Candidatul PNL, Crin Antonescu s-a cam indisponibilizat singur prin setarea limitei de 20% la alegerile euro-parlamentare. Ținta nu este întru totul intangibilă, ținând cont că DNA a afectat semnificativ capacitatea de mobilizare, organizare și chiar financiară a PSD, astfel că pentru 20% vor fi necesare un număr mult mai mic de voturi (în jur de un milion) în condițiile unei prezențe de maxim 25%. 25% pare puțin în procent, dar în valori nominale înseamnă 4,5 milioane de alegători, o cifră care pare chiar mare în condițiile unor alegeri lipsite complet de miză pentru electorat și a unor liste pline de neveste, amante și sinecuriști. Posibil ca prezența lui Mircea Diaconu să mai învioreze un pic atmosfera.
Pe de altă parte, chiar și în condițiile atingerii targetului autoimpus, Crin Antonescu are serioase probleme de credibilitate. Calculul său de părăsire a PSD în speranța că va prelua „voturile dreptei” se dovedește greșit, el neimpresionând electoratul. Acuzațiile de corupție la adresa lui Victor Ponta și ale PSD sună cam găunos în gura celui care l-a impus în guvern pe Relu Fenechiu într-un moment în care acesta era pe ultima sută de metri înainte de a primi condamnarea definitivă. Ironic, Crin Antonescu avea mai mult sens și logică electorală din postura de candidat USL.
În urmă cu mai mult timp, am făcut o analiză a prezidențialelor din perspectiva stakeholderilor. În perspectiva evenimentelor din Ucraina, poziția României devine foarte importantă la nivel regional, astfel că stakeholderii externi capătă o importanță mai mare. Asta face ca ipoteza unui președinte implicat în dosare penale să fie imposibil de acceptat pentru SUA și partenerii europeni, reducând șansele materializării unei candidaturi a lui Victor Ponta. Nici un președinte care nu cunoaște limbi străine și are un comportament, să-i spunem, aritmic. Nu întâmplător Traian Băsescu a început să sugereze superioritatea candidaturii lui Mircea Geoană, etichetat ca „omul americanilor”. Însă la fel a făcut și în PNL, când a sugerat superioritatea variantei Johannis, deci vorbim de un caz clasic de divide et impera. Ceea ce nu înseamnă că nu reprezintă un punct de vedere valid. Însă nici Geoană, nici Johannis nu sunt oferte atractive la intern, la fel cum nu este nici Mihai Răzvan Ungureanu.
Observăm, așadar, că, nu există o variantă propriu-zisă de candidat pentru prezidențiale. Toate numele potențiale au probleme de diverse facturi. Este poate cel mai bun indicator al falimentului politicilor de resurse umane din partidele românești și a impasului în care se află clasa politică. Spre deosebire de 2004, când de campania anti-corupție a beneficiat Opoziția din acea vreme, acum nu mai are cine să câștige, toți fiind compromiși. Toate partidele au trecut pe la guvernare într-o formă sau alta, cu rezultatele cunoscute. Oamenii din afara sistemului, Claudiu Crăciun, Nicușor Dan, nu au nici vizibilitatea, nici notorietatea necesară pentru a conta, deși probabil vor folosi alegerile prezidențiale pe post de trambulină electorală pentru o nouă mișcare politică. Din această cauză, excludem o repetare a situației din Slovacia, deși cu un marketing bun ar putea reuși la un popor gata să îmbrățișeze rapid orice Mesia.
Vorbeste lumea: Sorin Oprescu
Chiar daca pe plan intern Johannis nu e foarte popular, din motive lesne de inteles caci si el si-a dorit sa ramana la cutie pe plan local, si PNL-ul si-a dorit sa-l scoata de la naftalina doar cand or avea mai mare nevoie ca sa acopere cineva mizeriile facute in timp de ei, pe plan extern ar da bine si ar fi probabil usor acceptat si de vectorii de politica de la Bruxelles si de americani. Restul sunt patati. Chiar toti, de-aici ni se trag problemele. Tot Basescu ar fi fost cel mai potrivit, probabil, dar uite ca el e nevoit sa traga pe dreapta. Oprescu? Vai de Romanica noastra daca iese Oprescu ca ne opereaza pe toti direct pe creier.
eu aș vota pe cineva care în ultimii ani a lipsit cu totul din politică. mona muscă se califică pentru așa ceva.