Amestecate, fără o anume prioritizare:
- Apune vremea haiduciei. Încetul cu încetul se strânge lațul. E mișto când Adrian Năstase, Becali, Vântu sau Voiculescu se duc la brutărie. E tare când un trust ca Mediafax e lovit… Dar lângă ei e loc și pentru Costică, Mitică și Vasilică. Evident, toată lumea vrea anti-corupție, dar să nu înceapă cu ei. Fie că e vorba de Năstase, fie că e vorba de Mitică, toți se vaită: „tocmai cu mine v-ați găsit să începeți? ați terminat corupții și ați ajuns la mine?” După cum pare să indice articolul, vor fi vizate cel mai probabil plățile cvasi-salariale pe SRL sau PFA. Am deschis prima firmă în 2002. Ce vremuri romantice 🙂 Dar, de la an la an, am simțit atât direct, cât și văzând la clienții mei, că este din ce în ce mai scump să ai o firmă. Aderarea la UE a adus noi reglementări, noi obligații pentru firme. Încetul cu încetul salariile s-au albit (aici și creditele au avut o contribuție serioasă), firmele au început să intre în legalitate obținându-și autorizațiile sau avizele necesare fiindcă presiunea autorităților crește iar costurile non-conformării sunt mari (fie că vorbim de amendă sau de șpagă). Nu, nu se va stârpi de mâine evaziunea și corupția, însă procesul a început și cine nu se trezește va plăti un preț foarte mare.
- Limitele tehnologiei. Tehnologia pare să-și atingă limitele. Telefoanele stagnează, tabletele s-au plafonat, PC și laptop sunt aceleași de peste 10 ani. Până când nu se fac progrese reale în domeniul AI, nu văd alte evoluții în domeniu. La fel, limite par a fi atinse și în alte domenii tehnologice – autoturisme, electrocasnice… Acestea, plus sărăcirea unei bune părți a populației va face ca durata de înlocuire să crească din ce în ce mai mult, ceea ce va duce la o presiune suplimentară pe locurile de muncă. Aș risca să afirm că omenirea și-a atins maximum tehnologic. Ceea ce numim high-tech sunt de fapt îmbunătățiri ale unor tehnologii care au deja zeci de ani, dacă nu chiar sute. Marketingul poate acoperi lipsa de evoluție, dar nu merge pe termen lung.
- Reindustrializarea Europei și SUA. Noile reglementări în discuție în domeniul mediului (taxa pe amprenta carbonică) fac ca mutarea producției în țări mai permisive cu mediul să nu mai fie rentabilă. Coroborat și cu presiunile pe politicieni pentru crearea de locuri de muncă, dar și cu creșterea costurilor în Asia, zona tradițională de manufacturare vor aduce mutații interesante. Africa iese din discuție fiindcă are multe zone de conflict iar Ebola și SIDA sunt amenințări serioase.
- În sfârșit vestul are un adversar. Vladimir Putin rezistă atacurilor mediatice și presiunilor economice. Momentan asistăm la un joc de așteptare (playing chicken) din care președintele rus are de câștigat. El este ceea ce avea nevoie restul lumii: un lider. Rămâne de văzut dacă va putea duce BRIC la un nivel de alternativă la lumea Vestică.
- Noua stângă. Derapajul capitalismului la „corporatism” a dus la apariția unor dezechilibre sociale care pot degenera. În majoritatea țărilor vestice puterea sindicatelor a scăzut. Disiparea acționariatului a condus la disiparea responsabilității și la creșterea presiunii pe profit. Politicile de austeritate au creat victime tot în rândul celor săraci, care duc mai departe greul aceste „crize” economice. Podemos, Syriza, mișcările Occupy, #unitisalvam sunt forme mai mult sau mai puțin organizate de protest împotriva marelui capital și a politicilor pro-corporații ale majorității politicienilor „vechi”. Nu doar la noi nu mai este vreo diferență între stânga și dreapta (practic, de la mandatul lui Victor Ciorbea încoace, putem vorbi de același program de guvernare), ci și în Vest este același lucru – vezi cazurile Spaniei sau ale Franței, unde guvernele de stânga nu au adus schimbări semnificative ale politicilor. Și nu, alternativa nu este Putin (care este exact punctul maxim al „noului capitalism”), ci reîntoarcerea la principiile de bază ale capitalismului: responsabilitatea antreprenorului.
- Stagnarea economică. Criza continuă pentru că nici până acum, după șapte ani, nu s-a luat nici o măsură care să adreseze cauzele, nu efectele. Deși prognozele oficiale merg pe un 3% creștere economică, în condițiile scăderii prețului petrolului nu cred că mai este posibilă o astfel de cifră. Pe de altă parte, bumbul 1 poate avea o contribuție generală de poate 1% din PIB, care să ducă, în cele din urmă, la o creștere în parametri așteptați.
- Reputația. Și asta este legată indirect de bumbul 1. Internetul face ca informația să fie găsită mult mai rapid de oricine. Din două clickuri afli câte ceva despre situația economică a unei firme, despre un individ. Comentarii tâmpite pe vreun site, furtul a diverse chestii, țepe date unor parteneri sau clienților rămân online și pot fi găsite. Nu doar politicienii sunt ușor de demascat, ci și angajații (existenți sau potențiali) sau partenerii.
- Divizarea socială. România este o societate puternic divizată, încă plină de frustrări și ură care își găsesc debușeul peste tot: în afaceri, în relațiile umane, în public. Sunt convins că era plictiselii în care am intrat va face ca și nivelul de isterie să scadă și să începem să descoperim dialogul civilizat, empatia cu ceilalți. Sigur, „omul nou” de tip capitalist, „e liberate, fac ce vreau”, nu va dispărea ușor, mai ales că încă nu există o presiune socială în acest sens. Dar este un început în toate.