Another one bites the dust…

În momentul de față, aventura politică a domnului Cioloș se poate considera încheiată. Ea fusese încheiată, de fapt, în momentul în care anunțase că va candida la europarlamentare.

Un partid politic nu se conduce de la Bruxelles. În plus, pentru majoritatea românilor, inclusiv pentru cei din bula domnului Cioloș (sau mai bine zis, în primul rând pentru ei), parlamentul european este considerat o sinecură pentru copii, amante, neveste, sau alte obligații politice. Anunțul deja dezamăgise mulți dintre susținătorii săi. Pe de altă parte însă, disonanța cognitivă și dubla judecată sunt mult mai accentuate în rândul lor – ceea ce e nașpa la PSD, e ok dacă e făcută de ai noștri.

Într-un anumit sens, era și acest gest un nou abandon politic.

Personal, nu am înțeles niciodată fascinația exercitată de acest Stolojan second-hand. Domnul Cioloș ar fi trebuit să iasă din politică de atunci, din 2016, când a refuzat ofertele PNL și USR, pentru o aventură politică care, după doi ani se fâsâie ridicol. Comunicatul țâfnos emis după apariția informațiilor lui Marius Oprea, nu face decât să adâncească penibilul. Pur și simplu, nu ai cum să vii să spui că au venit trei străini la tine, „domnule Cioloș, am făcut și noi un partid alb pentru zile negre, nouă nu ne trebuie, nu-l vreți dumneavoastră?”. Lăsând la o parte faptul că un partid politic nu e tocmai ceva ce să-l iei de pe OLX și apoi să plângi că n-ai mai dat 5 lei ca să deschizi coletul la livrare și te-ai pomenit cu o cărămidă în loc de aifon.

Preluarea unui partid presupune proceduri, respectarea unor pași, dar, na, astea sunt pentru fraieri nu pentru forțele progresiste, inteligente, curate și responsabile. Totuși, până și unul ca Tăriceanu, azi a cumpărat partidul, a doua zi avea congresul în care era ales președinte. Probabil că, dacă domnul Cioloș ar fi respectat procedurile, impactul acestei știri ar fi fost nesemnificativ. Așa rămâne în memoria publicului ca un șmen între securiști.

Pentru opoziția anti-PSD este un lucru bun, în măsura în care cei de la USR vor avea curajul ruperii definitive de acest personaj. Aici am unele dubii. Dacă USR va accepta să preia pe listele proprii o parte din oamenii lui Cioloș, poate și pe acesta însuși, impactul intern va fi unul negativ și este posibil să asistăm la o scindare. Până la urmă, USR este un partid care a muncit de când este partid parlamentar, a făcut eforturi politice și a oferi de-a gata niște sinecuri unor veleitari nu ar fi corect pentru membri proprii.