Reconfigurări

În vreme ce PSD şi PD se întrec în ridicol moţiuni simple, unul propunând o moţiune simplă pentru un ministru care nu mai face parte din guvern de luni bune, iar ceilalţi depunând o moţiune pentru o activitate prestată de un ministru într-un moment în care le era coleg de Guvern, PNL îşi construieşte pas cu pas un program politic interesant.

Polul de dreapta avansează cu paşi repezi semn că nu a fost vorba doar de o acţiune de faţadă într-un moment în care „coagularea forţelor de dreapta” în jurul PLD scârţâie din toate încheieturile. După ce PD-ul a decis să nu facă nici o alianţă pre-electorală cu PLD pentru alegerile europene, foştii pucişti liberali au decis şi ei plini de curaj să meargă singuri la alegerile europene, dacă tot nu-i primeşte nimeni, şi încearcă să salveze lista lor punându-l pe Stolojan în frunte, semn că toată bolboroseala lor despre reforma clasei politice nu este altceva decât demagogie, asta în caz că mai era cineva care se îndoia.

Pe listele pentru europene ar trebui să existe politicieni care să se implice la nivel european, nu politicieni ancoraţi în disputele locale. Europarlamentarii trebuie să plece la Bruxelles pentru aproape doi ani, nu să tragă o listă în sus ori să facă zilnic naveta pentru a mai da o replică adversarilor politici. Aceste alegeri vor fi o măsură a maturităţii partidelor politice româneşti. Tot Stolojan s-a dat curajos la însuşi Traian Băsescu, ameninţându-l (da, aţi citit bine), că îi retrage sprijinul politic dacă se abate de la calea cea dreaptă.

Impresia care se conturează din ce în ce mai clar este că Traian Băsescu nu mai este interesat de proiectul politic al lui Stolojan şi liberal-democraţii trebuie să se descurce singurei. Cred că în curând acest partid se va transforma într-o fundaţie, un ONG fiind mai potrivit pentru abilităţile şi resursele lor reale. Dacă Theodor Stolojan este un politician expirat de ceva vreme, ideile lui Valeriu Stoica nu sunt întru totul de lepădat şi pot reprezenta un germene interesant.

De partea cealaltă, Bogdan Olteanu a reuşit o mişcare tactică bună, anunţându-l pe Cioroianu drept potenţial candidat la preşedenţie şi punând opoziţia lui Traian Băsescu şi mineriada de presă pe seama acestui lucru.; mai ales că a prezentat şi precedentul Mona Muscă. (Şi eu observasem la vemea respectivă coincidenţa între declaraţia doamnei Muscă şi apariţia subită a dosarului, însă nu am făcut o legătură datorită faptului că dânsa a fost un „soldat credincios” preşedintelui.)

Această explicaţie îl pune pe noul ministru de Externe la adăpost de orice critici în ciuda faptului că este dificil de estimat dacă aceasta este într-adevăr o ipoteză de lucru a liberalilor. Ca idee politică, nu este foarte rea, deoarece miniştri de Externe au beneficiat (cu excepţia lui Severin, unde este posibil să conteze şi lipsa completă de charismă) întotdeauna de un plus de imagine, de la Adrian Năstase până la Theodor Meleşcanu (acesta din urmă fiind ministrul care beneficiază de cea mai mare „încredere” din cabinetul Tăriceanu).

Însă Bogdan Olteanu începe să se impună din ce în ce mai bine ca unul dintre cei mai puternici politicieni de la noi, funcţia pe care o ocupă surmontând handicapul reprezentat de vârstă. Nu ar fi exclus ca la următorul congres PNL el să preia conducerea partidului, văduvindu-şi adversarii de un punct de atac (Tăriceanu). De altfel, acesta este unul dintre avantajele PNL şi PSD, ambele dispunând de lideri capabili să înlocuiască actuala generaţie, în vreme ce la PD bate vântul.

Lecturi suplimentare: Red Apple, Doc

5 comments to “Reconfigurări”
  1. Daca dreapta romaneasca este formata dintr-un PNL de 8% si doua partide care impreuna nu ating 3% inseamna ca avem o mare problema. Olteanu poate avea un viitor frumos dar nu intr-un PNL condus de Tariceanu si echipa pro-Patriciu. Din pacate acest PNL nu are viitor, e nevoie de mari schimbari pentru a supravietui pe scena romaneasca.

  2. Hm, PNL nu a avut sub 10% decât într-un sondaj dubios CSOP care dădea PLD la un neverosimil 6,9%. Nici un alt sondaj nu a mai confirmat aceste cifre, nici măcar imediat după suspendarea lui Traian Băsescu. Mă aştept ca următoarele sondaje să dea PNL la cel puţin 15%, scorul său „normal”.
    În ceea ce priveşte potenţialul electoral al PNŢCD, lucrurile sunt un pic mai delicate, deoarece a pierdut multe voturi din pragmatism electoral (alegătorii săi nu voiau să risipească un vot „de dreapta” pe un partid care nu intră în parlament) şi datorită blocadei mediatice la care a fost supus.
    Noua construcţie politică are un potenţial foarte mare, de minim 30%. Pe termen scurt, are un rol foarte important în delegitimarea oricărui alt construct politic, dovadă şi enervarea care a cuprins tabăra pro-prezidenţială care nu pierde nici o ocazie pentru a-i ataca, oarecum ilogic dacă vorbim despre „un proiect născut mort” ş.a.m.d. Ce rost are să cheltuieşti atâta energie denigrând ceva ce „nu există” din punctul lor de vedere?

  3. Si eu cred ca polul de dreapta e o alternativa.

    Pentru liberali cele doua formatiuni nu reprezinta cine stie ce castig din punct de vedere al electoratului suplimentar atras dar defilarea sub o denumire clara prin care sa-si asume pozitia de drepta pe esicherul politic romanesc este o realizare.

    Inceputul colaborarii intre cele trei partide relanseaza moda coalitiilor pe scena politica romaneasca.

    Si inca ceva : va fi prima coalitie de prtide in care PD nu isi va baga coada ! ( vezi CDR, PSD+PUR , DA)

  4. Şi mai are darul de a împărţi clar taberele. Deoparte „partidele istorice”, de partea cealaltă FSN-ul. Aş mai aminti şi că se apropie deadline-ul lui Brucan…

  5. Sunt de acord ca trebuie delimitate taberele dar asta miroase a disperare. PNTCD nu mai are ce oferi, dupa moartea lui Coposu acest partid a intrat in moarte clinica iar Ciorbea si ai lui i-au taiat orice sansa de resuscitare. In momentul de fata este doar un grotesc zombi care nu mai reprezinta pe nimeni, poate doar cativa nostalgici trecuti de 60 de ani. Nu o sa il uit niciodata pe Ciorbea cum umbla singur pe strada ncercand sa isi atraga simpatizanti si nimeni nu il observa (parca la alegerile pt Primarie). Iar AP…unde este AP? Am si uitat ca Emil Constantinescu s-a recunoscut infrant de Servicii si toata populatia? Este laudabila incercarea de coagulare a dreptei (respectiv a stangii) dar nu asta este solutia. O coalitie de dreapta trebuie sa fie puternica, nu formata din partide decedate sau nascute moarte.

Comments are closed.