Unde s-a dus creşterea economică

Aseară l-am văzut pe domnul Flutur reiterând tema de campanie proaspăt lansată de democraţi şi lăutarii lor din presă: „Nu există creştere economică, guvernul Tăriceanu a minţit poporul!” Ne aşteptăm ca prin ziarele de business biznis să tot apară poveşti lacrimogene de tipul acesteia. Vai, sărmanii idioţi! Şi ca ei sunt nenumărate cazuri care s-au îndatorat nerealist. Deci, unde a dispărut creşterea economică?

Răspunsul este foarte simplu. Nicăieri. S-a schimbat muzica lăutarilor. De la marşul triumfal am trecut la marşul funebru. Da, euro a ajuns la 4 lei (pentru idioţii care folosesc RON, moneda naţională este leul, nu ronul!) şi este posibil să mai crească. Unele firme câştigă, altele pierd. Unii salariaţi câştigă – cei care au salariile „legate” la euro – unii salariaţi pierd. Până acum era invers. Deja nenumărate firme au trecut imediat la preţuri în euro (deşi activitatea lor nu este legată de export sau import) doar ca să mai cipuească şi ele un „ban cinstit”.

Actuala criză economică este în principal de natură financiară datorită unor speculaţii nerealiste. Blocajul existent pe piaţa financiară nu va dura foarte mult. Deja majoritatea guvernelor au anunţat măsuri pentru deblocarea situaţiei. Sigur că valul de falimente nu s-a încheiat şi, colateral, sunt afectate temporar şi alte sectoare, dar, în special, afectate sunt afacerile dezvoltate pe baze nerealiste: imobiliarele, speculaţiile financiare, preţul petrolului (cred că până în primăvară va ajunge sub 50 de dolari). Inclusiv cele „personale”, adică împrumuturile peste gradul real de îndatorare (vezi cazul de mai sus).

Desigur, creşterea economică va scădea de la aproape 10% undeva spre jumătate anul viitor. Oricum, o astfel de creştere este o performanţă excepţională, greu de repetat, dar un ritm anual de 4-5% este sustenabil. România este într-un ciclu de creştere organică. Avem o infrastructură de pus la punct, circa 50% din populaţie este încă rămasă în secolul trecut (parcă totuşi mai aproape de 1800 decât de 2000), în ciuda cablului TV şi a BMW-ului din curte.

România este avantajată şi de etapa în care va intra omenirea în curând: post-globalizarea. Creşterile imense ale preţurilor combustibililor fac ca transporturile să devină din ce în ce mai scumpe şi pentru marii producătorii nu va mai fi rentabil să producă în China pentru a vinde în Europa. Nu degeaba se deschid la noi sau în ţările vecine fabrici noi.

De asemenea, avem o bogăţie imensă neexploatată aşa cum trebuie: agricultura. Şi dacă noi nu suntem în stare, nici cu bani europeni (pe care nu prea reuşim să-i atragem), în mod sigur o vor face alţii.

Criza economică va fi la noi amplificată şi de faptul că este campanie electorală şi celelalte partide au tot interesul să minimalizeze efectele. Este posibil să le iasă şi liberalii să plătească mai scump decât ar trebui. Dar, totuşi, asta nu înseamnă că nu avem creştere economică sau că economia e în pragul dezastrului. E doar gargară.

5 comments to “Unde s-a dus creşterea economică”
  1. Întrebarea este, în opinia mea, alta: unde este dezvoltarea care ar fi trebuit să însoţească, într-o economie normală, creşterea economică? Creşterea există, dezvoltarea, mai puţin. Aici trebuie căutate sursele nemulţumirii generalizate.

    De ce nu avem dezvoltare? Pentru că nu ne-am propus asta: nu investiţii în infrastructuri, nu investiţii în capitalul uman.

    Economia NU este în prgagul dezastrului, şi nici nu va mai fi, doar că nu este ceea ce ar trebui să fie. De ce? Iată o temă care va lipsi din campania electorală…

  2. Dezvoltarea este destul de consistentă în zona privată. Datorită activităţii pe care o prestez am observat că treptat se face trecerea de la managementul „artizanal” la unul profesionist. De asemenea, se vând din ce în ce mai multe softuri customizate, ERP-uri, tot felul de tooluri de management care aduc consistenţă managementului privat.

    În zona de stat domină haosul administrativ dar, sincer, mă îndoiesc că în condiţiile războiului politic pe care l-am avut în ultimii 4 ani se putea face mai mult.

    Campania viitoare va fi, din păcate, din ce în ce mai penibilă. Democraţii recuperează după ce începuseră cu textele vechi (oligarhii, corupţie, 322) venind cu baliverne. Era de aşteptat ca „dragă Stolo” să vină cu altceva dar a intrat şi el în logica populistă.

  3. Marele expert / consilier +etc. pe numele sau Bogdan Baltazar cam mustacea cand a venit vorba la un talk-show despre industria romaneasca.
    Dupa stiinta mea o tara nu se poate dezvolta decat prin, si numai prin, export. Or daca agricultura noastra traditionala nu exporta nimic, singura resursa posibila ramane industria. Iar daca aceasta este sublima, dar…., atunci e cat se poate de clar ca nu vom putea avea dezvoltare numai din banii capsunarilor sau macaronarilor travestiti.
    S-ar putea da -TOTUSI- exemplul Spaniei si Greciei, sau al Italiei, care nu exporta…turism, dar au mari venituri din acesta. Da.
    Dar… noi nu avem istoriile si vestigiile tarilor pomenite si – CEL MAI RAU- este ca nici nu ne pricepem sa punem in valoare ceea ce au. Numai sa pasim peste Dunare si vom putea vedea – si chiar admira- ceea ce inseamna turism.
    Asa ca… geaba crestere economica (de consum) daca baza dezvoltarii lipseste.

    P.S. Ma amuza teribil clipurile publicitare ale guvernului prin care ne invita sa avem initiative si idei pentru a atrage fonduri europene. Atata vreme cat cea mai mare parte a romanilor nu are caracteristici antreprenoriale degeaba le fluturam bani europeni ( las’ ca mai trebuie sa mai ai si prin buzunare!).
    In locul banilor dati / pierduti pe reclame fara rost mai degraba as face eu (guvernul) proiecte si le-as raspandi prin toata roza vanturilor din Ro. Si atunci , daca am ceva la ciorap si ma mai si imprumut, pot sa iau un proiect gata facut si trec la treaba. Nu tu spaga, nu tu asteptari de saptamani si luni, etc., adica tot calvarul unei initiative.

Comments are closed.