Tăcerea mieilor

Strategia PSD şi PNL de ignorare a PD este preluată complice şi de mass-media, inclusiv de zone apropiate Cotrocenilor. Pe de altă parte însă, rămâne de văzut cât de eficientă este această ignorare din punct de vedere electoral, deoarece voturile se câştigă la nivel local, iar Stolojan bântuie prin toată ţara, lansând o bucată de program aici, altă bucată dincolo…

Ceea ce surprinde însă la Theodor Stolojan este încăpăţânarea cu care insistă pe tema majorării salariilor profesorilor, tocmai el a cărui imagine rămasă în mentalul colectiv este de aprig negociator cu sindicatele şi „tehnocrat responsabil”. Liderul democraţilor are targetul său, un electorat destul de bine situat, pe care deja l-a dezamăgit agăţându-şi partidul la remorca democrată şi care în nici un caz nu vede cu ochi buni transformarea tehnocratului în politician populist.

Absenţa lui – şi în general a liderilor democraţi – din dezbatere nu este totuşi de bun augur, deoarece oricât ar colinda prin ţară nu va putea suplini tăcerea din mass-media centrală. Nici un partid nu disupune de resurse umane suficiente unor alegeri naţionale, ceea ce se traduce în candidaturi „de umplutură”. Iar acolo unde alegătorii nu vor avea ce să aleagă – adică un colegiu de „anonimi” – va conta mult mai mult votul politic, vort unde avantajate vor fi partidele mai vizibile, PNL şi PSD.

O altă greşeală pe care o fac liderii democraţi – la fel ca la alegerile pentru primăria Capitalei – este introducerea în dezbatere a unor teme colaterale, neinteresante, cum este cea a parlamentului unicameral. Desigur, e o idee interesantă, poate chiar populară, spun sondajele, dar în context sună a „ţara arde şi baba se piaptănă” şi, în context, le adânceşte ridicolul, părând nişte copii care încearcă şi ei să se bage în seamă pe lângă oamenii mari.

Un pericol pentru democraţi vine şi din recenta deschidere a liberalilor pentru o colaborare cu democraţii, deschidere care le poate aduce acestora o pondere însemnată din electoratul nehotărât sau oscilant, în special acel electorat „furat” de Stolojan, mai ales în condiţiile în care liberalii par a se sincroniza mult mai bine cu Traian Băsescu decât o fac democraţii (în ciuda împunsăturilor reciproce).

Democraţii au experienţa blocajului informaţional, din perioada Adrian Năstase. Atunci au reuşit să-şi revină, graţie în special lui Traian Băsescu, dar şi a efortului deosebit din teritoriu. Acum, Traian Băsescu joacă la o altă echipă, iar în teritoriu democraţii sunt mai degrabă resemnaţi decât motivaţi.