Toată această mineriadă sindicală declanşată de iresponsabilitatea parlamentarilor şi întreţinută de preşedintele Băsescu îmi aduce aminte de 2004. Atunci, într-un gest de o absolută cretinătate, Ion Iliescu îl graţia pe Miron Cozma, privându-l pe Adrian Năstase de fotoliul prezidenţial şi PSD-ul de guvernare. Nu ştiu cum îşi închipuie cineva că asta va aduce voturi cuiva. Mai degrabă va crea o stare de dezamăgire şi sictir concretizată într-o absenţă masivă de la vot. Când pe la televiziuni rubrica „Cine a mai murit în accident auto pe şoselele patriei” este înlocuită de „Cine, câţi muncitori mai dă afară”, demersurile sindicale sunt bomboana pe colivă. Şi măcar dacă „dascălii”, medicii şi ceilalţi funcţionari publici chiar ar fi implicaţi… Dar nu sunt decât liderii sindicali într-o misiune politică.
2 comments to “Mineriada sindicală”
Cazul cel mai flagrant mi se pare cel cu „greva” de la CFR, care era si „spontana”, si „anuntata” – am vazut un lider sindical care nu mai stia pe unde sa scoata camasa cand era intrebat ce si cum.
Citesc acum ca s-ar fi renuntat pana la urma la greva (care nu era greva, ma rog) in urma unor discutii cu reprezentantii guvernului. As crede mai degraba ca liderii ceferistilor si-au dat seama (sau au fost obligati sa-si dea seama, ceea ce e cam totuna) ca se jucau cu focul.
Unii zic ca in multe din afacerile de acest fel e bagata coada PDL. N-am cum sa stiu, dar partidul prezodential are o vasta exeperienta in domeniu (alaturi de PSD, desprins din acelasi trunchi fesenist), asa ca zvonul e macar plauzibil.
Asta cu „sefii” de la sindicate e de cand se stie. Nu e nici un secret ca mare parte din ei au fost mai mult mai putin cumparati de partide. Dupa cunostintele mele partidele de stanga au cele mai multe „pile” pe acolo. Si nu e nici o surpriza faptul ca in perioadele guvernelor „psd” era un consens teribil intre sindicate si putere, ca doar aveau nevoie de liniste mai ales inainte de alegeri. Mai bine sa contabilizam schimbarile din guvernele de dreapta, datorita tocmai miscarilor sindicale. Ai naibii „capitalistii” astia care nu doresc sa dea nimic! Intransigentii si nenorocitii aia de afaceristi care sug sangele … poporului parca era fraza!? (scuza nota personala dar e o consecinta a unei stari de lehamite si de deja-vu)