Ne aflăm în faţa unui moment de cotitură în viaţa politică. PD-ul împinge PSD-ul şi PNL-ul să ia o decizie, care nu mai poate fi ocolită. Pe de altă parte, însă, nici tabăra prezidenţială nu este chiar în cea mai bună formă după gafa preşedintelui şi după discuţiile care se portă între PD şi PSD.
Nu ştiu câtă lume care urmăreşte scena politică a dat atenţie semnalelor lansate de Adriana Săftoiu şi părerilor sale despre incidentul din sâmbăta referendumului. Majoritatea analizelor s-au concentrat pe „ţiganca împuţită” sau pe „furtul telefonului”. Doamna Săftoiu a fost singura care a pus punctul pe „i”. Este prima criză de imagine prost gestionată de preşedinte. Până acum, el s-a strecurat ca un maestru din toate clinciurile, care nu au fost nici puţine şi nici mai lejere. În definitiv, apelativul folosit acum de preşedinte este mult mai „soft” decât mai vechiul „mă cac pe cuvântul meu”, de teza „licuriciului cel mare” sau de casa din Mihăileanu. Acum, a fost trădat de absenţa unor consilieri competenţi. Aici, miza nu este galeria „FC Băsescu”, ei nu vor fi clintiţi nici dacă mâine „unsul lui Dumnezeu” va face pipi pe ei la mitingul trimestrial din piaţa Universităţii, ci ceilalţi, cei care au votat cu Traian Băsescu pentru că era „răul cel mic”, iar alternativa era reprezentată – în mod fals, dar, asta este comunicarea politică – de Ion Iliescu, Dan Voiculescu şi Vadim Tudor.
Acest eveniment va constitui, fără doar şi poate, începutul declinului serios al politicianului Traian Băsescu declin care poate fi accelerat dacă celelalte partide îşi joacă în mod inteligent cărţile.
PNL trebuie să refuze în mod clar colaborarea cu PSD-ul dacă doreşte să preia electoratul de dreapta aflat acum în plină debusolare. Există unele semne în acest sens: neimplicarea în campania pentru referendum, discursul de ieri al lui Călin Popescu Tăriceanu care, desigur, într-un mod populist, semnalează că de fapt România nu mai este guvernată din 2004, hai martie 2005, cam de când a început criza ostaticilor. De atunci încoace, o ţinem tot într-o criză politică. Dacă Tăriceanu se concentrează pe această temă comunicaţională poate avea o şansă. Unul dintre eşecurile campaniei împotriva lui Băsescu a fost că ea s-a bazat pe nişte elemente abstracte şi greu de probat practic, în vreme ce ipostazierea lui ca scandalagiu este ceva uşor şi simplu de înţeles de oricine, atâta vreme cât ea nu vine de la personaje odioase publicului. Intrarea sa în tabăra antibăsesciană alături de PSD, PC şi PRM a pus PNL într-o situaţie neplăcută, inclusiv faţă de propriul electorat. Desigur, atâta vreme cât îl are ca principal duşman politic pe Traian Băsescu, alăturarea era oricum inevitabilă, iar neimplicarea îmi pare mai degrabă o formă de „damage control”. PNL trebuie să se concentreze pe crearea unei identităţi ferme de dreapta prin crearea alianţei cu PNŢCD şi AP – care au un anumit capital important, care nu se concretizează în voturi mai degrabă din pragmatism. Se ştie că în 2004 Ciuhandu a făcut o impresie foarte bună şi mulţi au vrut să-l voteze. La fel şi Emil Constantinescu, mai are încă un potenţial de imagine fiind, totuşi, unul din factorii coagulanţi ai dreptei româneşti. Alături de cele două partide, acuzaţiile de „derapaj de stânga” sau de colaborare cu comuniştii devin mai dificil de susţinut.
De partea cealaltă, PSD nu are decât şansa asumării opoziţiei până la capăt, un fel de străbatere a deşertului pentru ca toţi cei care au fost „sclavi în Egipt” să dispară din prim-plan astfel încât la alegeri să apară cu o garnitură nouă de lideri. „Negocierea” cu PD-ul este sinucidere curată şi liderii pesedişti nu au decât să se uite la PNL sau PLD pentru a vedea soarta care îi aşteaptă. Invers, o colaborare pe faţă cu PNL ar fi fatală ambelor partide şi nu ar face altceva decât să anuleze trendul descendent al lui Traian Băsescu. Deocamdată, Mircea Geoană pare atins de mirajul guvernării visându-se nici mai mult, nici mai puţin decât premier. Pentru binele PSD, sper că Ion Iliescu a avut dreptate.
Ciuhandu era şi favoritul meu. Dar cum ştiam că nu are şanse…
Ai dreptate. PNL-ul trebuie să dea acum semnale hotărîte de dreapta mai ales pentru că prin declaraţii P(L)D-ul se autoplasează acolo. Şi cum foarte mulţi iau de bun ceea ce spun politicienii…
PNL trebuie sa castige mai intai batalia pentru „imaginea de dreapta” cu PLD. Asta va impinge cumva PLD-ul mai aproape de PD, poate chiar la o fuziune, iar PNL va putea sa ocupe linistit drepata reala, intre extremism (PRM) si populismul centric (PD-PLD). Eventual aici poate sa ajute apropierea de AP si de PNT.
Urmatorul pas ar fi adoptarea unei alte retorici, una mai liberala, sustinuta de fete noi si eventual de un program coerent de guvernare, extras din populism.
Nu cred că PNL este în dispută cu PLD, mai ales pentru imaginea de dreapta. PLD are o problemă serioasă de poziţionare ca partid liberal, devreme ce ei vor să se afilieze internaţionalei populare şi proiectele lor de alianţe sunt cu partide populisto-populare. PD are retorică de partid de stânga, Stolojan este perceput mai degrabă ca fiind de stânga – n ştiu de ce, dar asocierea lui cu Iliescu pare a fi mai puternică decât perioada cât a fost preşedinte PNL, poate şi fiindcă liberalii nu l-au aceptat niciodată cu adevărat decât ca soluţie de avarie…
Dacă nu ar fi asocierea cu PSD şi unele acţiuni ale guvernului, PNL nu ar fi avut probleme cu identitatea de partid de dreapta, chiar dacă Băsescu i-a confiscat multe din teme.
ce nu inteleg eu e ce vrea PLD?
in afara de distrugerea PNL.
Dincolo de toata tarasenia dorinta lor intima e sa fuzioneze cu PD. pai care e treba?
de ce sa votezi cu un partid care nu va mai exista in 1-2 luni? De ce sa votezi cu Stolo cand in nici juma de an va fi subalternul lui berceanu si al lui bideu.
Daca-ti place bideu votezi din prima cu PD. Nu vad rostul unui vot pentru PLD.
Boc considera ca se poate merge pe doua variante: republica prezidentiala de tip american sau rusesc.
what?????
Boc e dus cu pluta. ma mir ca nu a zis direct ca trebuie desfiintat parlamentul
Si eu cred ca PNL ar trebui sa fie ceva mai agresiv pe dreapta, eventual sa se asocieze intr-o forma oarecare (de preferinta fuziunea) cu AP si PNT.
Ar fi culmea sa ajunga FSN-ul sa domine si dreapta si stanga.
Cat despre PSD, atit timp cat acest partid nu este pregatit de anticipate nu vad ce sens are sa negocieze cu ei. Daca nu le place liberalismul din programul de guvernare, exista motiunea de cenzura…
Într-adevăr ai dreptate cu inutilitatea existenţei PLD şi este probabil şi explicaţia pentru care ei nu reuşesc să iasă din marja de eroare a sondajelor.
La modul teoretic, ei trebuiau să devină „adevăratul partid liberal” şi să preia din electoratul liberal după care să formeze „adevărata Alianţă DA” cu PD-ul. Numai că nu au reşit să preia nimic din electoratul liberal şi de aceea nici PD-ul nu este dispus să discute cu ei în ciuda presiunilor lui Băsescu decât după ce „trec examenul urnelor”. Aşa se explică şi febrilitatea care i-a cuprins şi agitaţia pe tema uniunii şi a „polului de dreapta”. PD nu are momentan nici un interes să se prezinte decisiv ca partid de dreapta fiindcă speră la electoratul PSD, de aceea a păstrat discursul de stânga.
Simplul fapt ca ei inca se agita inseamna ca undeva, cumva au un plan legat de iluzoria „reunire” a dreptei, proiect de ceva vreme drag lui Valeriu Stoica. Si pana ce acest plan nu este pus in aplicare si nu esueaza, PLD ar trebui sa constituie princiapala problema a PNL. Daca PLD esueaza, eventual spectaculos, PNl ramane singur pe dreapta (daca isi mai modifica putin limbajul) si poate sa coaguleze partidulete in jurul sau si sa atraga electorat.
Agitaţia nu presupune obligatoriu un plan. Să ne gândim de exemplu la muşte (nici o legătură cu doamna MM…) Atâta vreme cât PD-ul refuză politicos proiectul şi-l lasă pe Stolo să facă „dirty job” – adică alianţa cu Gigi Becali, cred că putem vorbi mai repede de o parodie de „pol de dreapta” – Stolojan-Becali-Talpeş – care mă îndoiesc că poate atrage pe cineva cu IQ mai mare de 0.
E adevarat ca Basescu a luat-o razna.Declaratiile de la SIbiu, din BISERICA !, precum si marlania de care da dovada in continuare arata ca a intrat pe drumul pierzaniei.