Pensii, presă, intelectuali, Băsescu, Turul Franţei, Radu Naum şi Radu Banciu.
- În vreme ce Geoană şi Călin Popescu Tăriceanu se certau ca chiorii pe paternitatea majorării pensiilor, cu o singură volută „Guvernul vrea să dea ţeapă pensionarilor” Traian Băsescu îşi va asuma integral foloasele în vreme ce guvernul va rămâne cu ponoasele. „Dacă nu eram eu…” Astfel toată pensionărimea va fi convinsă că Băsescu le-a mărit pensiile.
- Cele mai mari pierderi de imagine le vor înregistra pesediştii, fiindcă şi tema pensiilor intră în logica bătăliei Băsescu-Tăriceanu. Pentru liberali pierderea nu ste foarte mare, fiindcă oricum pensionarii nu erau în „targetul” lor, abia vor mai avea un motiv să-i acuze pe Băsescu şi pe democraţi de atitudine de „muscă la arat”. În schimb PSD-ul pierde o realizare importantă pentru targetul lor. Coroborat cu pierderile cauzate de împotrivirea idioată la votul uninominal, până la toamnă îi văd sub PNL în sondaje (deja sunt sub PNL la alegerile pentru Parlamentul european).
- Mă întreb cum va supravieţui mass-media românească acestei perioade ruşinoase. Aceeaşi întrebare este şi pentru „intelectualitate”. Am pus ghilimele nu pentru că le-aş contesta în vreun fel atributul de intelectual, ci pentru că ei şi l-au ales ca etichetă exclusivă. Cine nu este de dreapta şi nu ţine cu Băsescu nu este intelectual, aşa cum în anii ’90 cei care îl simpatizau pe Iliescu erau desconsideraţi total. Asistăm în mod evident la finalul, lipsit de glorie, al unei generaţii bune. Realitatea este că „grupul de la Păltiniş” îşi cam consumase resursele creative, eşuat în demersuri administrative. Bine, cred că este vorba de un fenomen general, de amurg al unui anumit tip de intelectual, „conştiinţă a poporului”. Faptul că în Europa a triumfat democraţia a dus la scăderea importanţei „conştiinţelor” şi la o creştere a rolului specialiştilor.
- Mâine începe Turul Franţei, cel mai important eveniment sportiv al anului. Mi-era dor de Radu Naum şi Radu Banciu. So, Vinokourov? Valverde? Sastre? Kloden? Inima mea merge spre kazah, dar parcă raţiunea mi-l indică pe Andreas Kloden…
Unul dintre cei doi frati luxemburghezi… sau vreo surpriza. Nu de alta dar kazakul a fost slab in Dauphine, Sastre nu a stralucit niciodata, Kloden e cam de loc 2-3 iar Valverde e prea spaniol pentru tur… Mda, alegerile in ciclism nu trebuie sa frizeze rationalitatea.
Sastre are sanse reale, la fel si Vinokourov (chiar daca e prea KAZAH pentru tur :)) ) Kloden in niciun caz…mie nu prea-mi place de dumnealui.
Tom Boonen si Hushovd au sanse, daca trec cu bine de munti.
Pacat ca nu participa Basso…
Un american, normal 😀 , care apoi va fi gasit dopat 😛
Da, mare păcat de Basso.
hopefully valverde….are marea sansa sa-l aiba pe bjarne riis langa el;
insa principalii competitori par sa vina din astana…ori kloden ori vinokourov. cred ca e cea mai puternica echipa
never the less…Bjarne riis is my bet, therefore..valverde.
@razvan – Bjarne e la CSC 🙂
Observ surprins ca cei care au comentat inaintea mea se inscriu in acelasi tipar cu mine : tineri , rationali , pasionati in aceea ce fac, satui de prostii de la conducere, increzatori inca in Romania unde incearca sa razbeasca, pasionati de ciclism.
Fratilor sa facem un partid!
Sa ii zicem Partidul Oamenilor Simpli contribuabili decenti la bugetul de stat care nu mai vor sa fie buni doar la dat!
Revenind la lucruri serioase oare cand vom mai avea si noi un roman in Turul Frantei?
@stas..
my bad…atunci ramane astana
Kloden a început destul de bine, numai că fiind coleg de echipă cu Vinokuorov, care e kazah într-o echipă kazahă…
În fine, cicliştii, ca cicliştii, însă comentatotorii sunt anul acesta într-o formă senzaţională 😆 iar Franţa… s-a săturat de comunism şi a trecut la dreapta 😉
@Cristian Banu – Nu prea am inteles asta cu franta si comunismul, Chirac a fost comunist sau ce ? :))
Chirac, nu, francezii, da 😉 Cred că Sarko a inaugurat o alta republica, iar socialismul băltit al francezilor (altfel, un comunism cu faţă umană) e pe cale de dispariţie. Năstase are o însemnare interesantă despre asta.
Ceea ce se întâmplă cu PS (şi cu PSD) cred că este ceva mai profund şi semnifică o transformare a electoratului de stânga care nu mai gustă socialismul vechi, ci vrea o abordare mai degrabă pragmatică, a la Tony Blair. Într-un anume sens, este ceea ce a făcut şi Adrian Năstase – aceasta explicând scorul bun al PSD din 2004, guvernul său alternând măsurile de stânga cu cele de dreapta…
Neşansa PSD a fost că Adrian Năstase a avut prea multe păcate şi a fost uşor demolat.