Una dintre concluziile cele mai surprinzătoare care se desprind după aceste câteva zile de negocieri este că neîncrederea în Traian Băsescu bate dorinţa de a fi la putere, ceea ce pune Partidul Democrat într-o mare încurcătură iar UDMR-ul într-o situaţie absolut penibilă. Fiindcă veni vorba, cel mai probabil vom asista la ultima prezenţă în Parlament a UDMR, care a rezistat până acum nu atât datorită PRM-ului, cât mai ales faptului că partidele româneşti au evitat să o concureze direct tocmai pentru a-şi apropria prin negocieri cele 6-7 procente. În actuala configuraţie politică, oricare două dintre cele trei partide româneşti poate forma guvernul cu o majoritate confortabilă şi nu mai este nevoie de maghiari, ceea ce înseramnă că acele fiefuri UDMR vor deveni tentante pentru partidele româneşti.
Revenind la situaţia actuală, democraţii se află într-o situaţie foarte neplăcută. Deşi au câştigat alegerile, nu se pot bucura foarte tare de guvernare. Simplul fapt că trebuie să negocieze cu PNL şi PSD, două partide pe care în campanie le-a demonizat (de altfel, ei chiar pe asta şi-au bazat campania şi cei mai mulţi dintre electorii lor i-au votat tocmai din acest motiv). Desigur, dacă ar fi fost vorba numai de asta, probabil că ambele adversare ar fi trecut uşor. Rămâne însă problema Traian Băsescu.
Cu liberalii, lucrurile sunt clare. Ei sunt păţiţi, de aici şi insistenţa pentru postul de premier, cel care i-a salvat de la înghiţire în mandatul trecut. În plus, liberalii mai şi avantajul că majoritatea celor favorabili lui Traian Băsescu s-au retras o dată cu Theodor Stolojan, astfel încât nu vor fi mari dispute interne, iar o eventuală „decapitare” a lui Călin Popescu Tăriceanu – improbabilă, în opinia mea – nu schimbă foarte mult datele problemei. Pentru liberali, opoziţia nu este neapărat cel mai rău lucru, venind după patru ani la putere, dar o coaliţie PD-PSD le poate pune probleme majore, prin schimbarea legislaţiei electorale, de exemplu. Desigur că, în conformitate cu principiul unu al mecanicii, orice forţă acţionată asupra unui obiect duce la apariţia unei forţe similare, dar de semn contrar, o consolidare PSD-PD va duce la creşterea PNL aşa cum FSN-ul a potenţat CDR-ul şi PSD-ul Alianţa DA. Iar aici criza economică nu va avea nici un impact asupra erodării, ci pur şi simplu aceasta se va petrece sau nu în funcţie de (in)abilităţile guvernului de a găsi soluţii valide.
Cu PSD-ul, indiferent de decizia de azi, lucrurile vor sta diferit decât au stat cu PNL. În momentul declanşării atacului, PNL era era un partid slăbuţ, mai degrabă o stare de spirit decât o organizaţie în adevăratul sens al cuvântului. PSD este un partid matur, solid, cu o organizaţie puternică, bine „înfiptă” la nivel local. Din acest punct de vedere, PSD chiar nu ar avea probleme cu un premier democrat, tot ceea ce doresc fiind însă maximizarea câştigurilor la negociere.
Un guvern minoritar PD nu mi se pare deloc fezabil, nci măcar temporar. Atât PSD, cât şi PNL au un argument valid, uşor de acceptat de toată lumea, pentru neparticiparea la guvernare: neîncrederea în Traian Băsescu. Un guvern slab, un preşedinte în care majoritatea parlamentară nu are încredere reprezintă o reţetă sigură pentru un eşec al lui Traian Băsescu în 2009 urmat de previzibila îndepărtare a democraţilor de la guvernare.
Dacă PSD şi PD „bat palma” va însemna sfârşitul modului conflictual de a face politică. Sunt convins că, de acum încolo, partidele vor fi mult mai grijulii atât cu actul guvernării, cât şi cu opoziţia. Epoca lui „ei cu ei” s-a încheiat. Traian Băsescu însuşi va trebui să se adapteze noului context. Părerea mea este însă că, chiar dacă va reuşi, din punct de vedere electoral, schimbarea îi va fi taxată.
„Ei cu ei” vor fi oricum si in orice varianta deci nici surpriza unei guvernari PSD+PD nu ar fi asa mare. Pe de alta parte, se pare ca ingrijorarea lui base nu e prea vizibila, dar cu siguranta va atrage iara capital electoral cand va numi premierul si va da din nou o lacrima pentru Stolo :))
ei cu ei abia incepe. dar capata noi sensuri 🙂
Încă nu e clar care sunt ei 😆
Deocamdată, se joacă şi situaţia din PSD e departe de a fi clarificată. N-ar fi exclus ca profeţia lui Lăzăroiu cu „jumătate din PSD” să se adeverească.
Sa vedem oare un PSD-L? 😀
Sau poate PSDLCD 😆
Nu cred ca UDMR o sa dispara. Atat timp cat reusesc sa lucreze coerent cu votantii lor si sa nu enerveze prea tare restul partidelor (o diplomatie pe care oricum o stapanesc bine) or sa ramane in Parlament pana cand cei trei mari de acum sau alte partide vor reusi sa integreze maghiari in organizatiile lor (si nu doar la modul demonstrativ)…
UDMR nu e la ultima prezenţă în Parlament, datele actuale ale problemei nu sunt de natură să ne facă să ne imaginăm renunţarea la conservatorism (vezi exemplul pe care l-am dat cu udemeristul ales în colegiul Asia-Africa). PRM a fost reacţie la apariţia UDMR, nu invers, deci e un motiv în plus să ne gândim că reacţia electorală nu va veni imediat, după ce se confirmă în 2012 că nu revine Vadim.
„Ei cu ei” nu s-a încheiat şi nu se va încheia niciodată, decât la nivel mediatic. Atâta vreme cât au toţi afaceri cu toţi, chiar nu văd de ce ar schimba asta din punctul lor de vedere.