Renunţarea lui Stolojan – Consecinţe

Odată cu renunţarea lui Stolojan, aventura democraţilor pe partea „dreaptă” a eşicherului politic se încheie. Lovitura pe care i-a dat-o lui Traian Băsescu nu va fi nici iertată şi nici uitată. În cel mai bun caz, va avea loc o marginalizare a sa şi a oamenilor săi. Cel mai probabil, Stolojan se va retrage din politică, în momentul acesta credibilitatea sa ajungând la nivelul 0. Deşi nu l-am simpatizat niciodată, îmi pare rău pentru el, fiind unul dintre puţinii oameni oneşti din politica românească. Explicaţia oferită de asistenta sa mi se pare perfect OK şi nu cred în varianta unor „scenarii”. Pur şi simplu, omului i s-au impus condiţii inacceptabile şi a refuzat. Singurul lucru care i se poate reproşa este că a fost fraier şi l-a crezut pe Traian Băsescu. Nu acum. Ci, de la bun început.

Theodor Stolojan va trebui să trăiască cu eşecurile sale: spargerea PNL şi cele două retrageri, ambele insuficient explicate, umbrite de spectrul laşităţii. Unii dintre oamenii săi se vor descurca – Gheorghe Flutur, de exemplu, sau Gheorghe Ştefan, simţindu-se la ei acasă în noul partid prezidenţial. De asemenea, Raluca Ţurcan va deveni „soţia soţului”. Devine însă interesant acum de urmărit ce va face Valeriu Stoica şi dacă liberalii vor fi dispuşi să-l reprimească. Mai sunt, pe lângă Stoica, şi alte personalităţi care nu au cum să se mai regăsească într-un partid Democrat fără Stolojan, cum ar fi Ionuţ Popescu sau Theodor Paleologu care pot fi recuperate.

Pe termen scurt, este de aşteptat o creştere în sondaje a PNL, ca urmare a dezamăgirii produse de Traian Băsescu, dar şi în baza întăririi poziţionării PD ca partid de stânga, ceea ce face ca acea componentă de dreapta a electoratului democrat să ajungă la liberali (sau să renunţe complet la politică).

De asemenea, asistăm la o vulnerabilizare în creştere a lui Traian Băsescu, pe care abandonul lui Stolojan îl pune într-o poziţie foarte dificilă, fiind văzut ca un eşec de proporţii. Nominalizarea lui Emil Boc este o prostie şi mai mare. Dacă Theodor Stolojan putea impune cât de cât un minim respect în guvern, mă tem că Emil Boc va fi ignorat de toată lumea şi vom avea un guvern cacofonic, în care fiecare va încerca să tragă spuza pe turta sa, ceea ce se va răsfrânge şi asupra actului guvernării. Personal, nu cred că Emil Boc este mai puţin competent decât Theodor Stolojan, din păcate însă imaginea sa a avut de suferit cumplit în ultimii patru ani pentru a mai reprezenta o soluţie realistă.

Rămas fără falanga liberală care îi asigura un control asupra partidului, fiind cel mai fidel grup al său, Traian Băsescu se va confrunta şi cu vechii democraţi, pe care i-a exclus explicit de la guvernare, care se vor înţelege de minune cu cei din PSD care nu îl suferă. Astfel, va avea împotriva sa două partide puternice, şi un guvern pe care, aparent, îl controlează, prin obedienţa recunoscută a premierului, dar pe care nu-l va putea stăpâni. În momentul de faţă, realegerea sa nu mai este de luat în considerare nici măcar ca ipoteză teoretică.

În rest, îmi păstrez prognozele anterioare, privind combinarea celor două partide de stânga într-unul singur (probabil PD) şi (re-)apariţia unui partid de stânga autentic (PSD) coagulat în jurul lui Ion Iliescu, dar având un alt lider, „bunicuţa” fiind prea bătrână pentru asta.