Varujan Vosganian, o cruntă dezamăgire…

Am avut mereu o slăbiciune pentru Varujan Vosganian. În discuţii părea un bun specialist, un om care înţelege cu adevărat mersul economiei. Dacă de la Nicolăescu, Adomniţei sau Chiuariu nu avea nimeni nici o pretenţie, de la Varujan existau mari aşteptări. Nu am taxat până acum bâlbâielile în cazul finanţării pensiilor fiindcă am aşteptat să văd bugetul pe 2008 şi modul în care potenţialele surse de venit pentru creşterea acestora vor fi valorificate în mod concret. Numai că ce a prezentat domnul Vosganian nu poate fi considerat drept buget, ci mai degrabă o proză de ficţiune. Veniturile bugetate de aproape 40% din PIB sunt de domeniul SF-ului, în condiţiile în care media încasărilor la buget a fost de undeva de 32-33% din PIB. Pentru anul acesta ar fi estimate la 35% din PIB (o estimare ea însăşi destul de optimistă). Chiar şi în condiţiile în care guvernul colectează 100% din taxe, mă tem că nu are cum, în condiţiile în care numai la bugetul asigurărilor sociale vor dispărea minim 2% (partea care va fi administrată privat din fondurile de pensii) deşi este posibil ca din cele 6% cât vor fi reducerile de CAS o parte să fie şi de la contribuţile pentru pensii. De la 35% la 39% sunt 4% din PIB, iar încasările suplimentare şi banii europeni nu pot efectiv să le acopere.

Bani pentru pensii există şi pot fi obţinuţi foarte uşor. Este de ajuns să se acopere portiţele din codul fiscal – de pildă, imobiliarele şi jocurile de noroc, acestea din urmă dezvoltându-se exploziv în ultimii doi ani, putând asigura un supliment de cel puţin 1,5% din PIB – iar cota unică să devină cu adevărat unică. De asemenea, se poate începe o campanie serioasă de reducere a serviciilor secrete şi a efectivelor acestora, care sunt mai mari ca în vremea lui Ceauşescu şi de 2-3 ori mai numeroase faţă de cele din alte ţări NATO.

Problema în sine este mult mai serioasă decât jocul procentelor din buget. O creştere a deficitului bugetar, peste limita de 3% poate antrena o deteriorare a performanţelor economice prin creşterea inflaţiei, o corecţie a leului şi scăderea creşterii economice. De la Vosganian m-aş fi aşteptat la nişte măsuri concrete de creştere a veniturilor şi moderare a cheltuielilor nu doar la o simplă ajustare din pix ca să iasă procentele bine.

6 comments to “Varujan Vosganian, o cruntă dezamăgire…”
  1. Toata lumea are asteptari mari de la ministrul Vosganian, el avand parte mai mereu de o imagine buna in media. Avand in vedere ca a fost atatia ani in comisia de finante a Senatului si chiar presedintele comisiei, nu se poate spune ca ar fi chiar lipsit de experienta. Acum insa sa nu ne grabim…este inca prea devreme dpmdv sa tragem astfel de concluzii, mi se pare mult prea devreme sa aiba controlul a tot ce se misca in minister.

  2. Încasările de 40% preconizate nu au nici o legătură cu situaţia din minister. Mai ales că înainte de majorarea pensiilor ei preconizau în jur de 35%… Acum au adăugat 4% din pix, pur şi simplu. Aşa ceva nu se face dacă te pretinzi om serios.

  3. Nu sunt un adept neconditionat al domnului Vosganian. Raportul pro/contra ar fi pentru mine cam 1/1. Dar si parerea mea este, ca este prematur sa-l judecam. Este drept, ca dupa 25 de ani de tacere (inainte de 1989)- fara posibilitati pre mari de a lua o pozitie mediatizata – suntem nerabdatori, si nu avem timp pentru a vedea si a analiza pe toti posibilii si potentialii ministrii, dar……
    Aici este vorba de o lupta mai mare, dintre presedintele tarii – care dupa mine va mai fi reales inca o data, si premierul actual Tariceanu.
    In umbra sta PD-ul, care la prima sa guvernare a reusit sa distruga PNTCD – ul (este drept cu concursul acestora), iar acuma reuseste sa faca acelasi lucru – si cu succes – cu PNL-ul.
    Esti la guvernare, dar totodata si in opozitie. Acest lucru face PD, si sub umbrela Partidului Popular din Europa.
    Trebuie sa sti sa pierzi – este lozinca castigatorului. Deci raman langa Tariceanu. Da Doamne, sa gresesc in interesul viitorului tarii si al meu,
    Andras

  4. Aici nu este vorba de războiul împotriva lui Băsescu, ci de insultarea inteligenţei, ceva ce nu se face. Înainte de apariţia subiectului pensiilor, Vosganian şi Tăriceanu vorbeau de un procent de încasare de cca 35%, procent care îl prezentau ca un mare succes (ceea ce şi este, :D, – iar în condiţiile în care scad CAS-urile cu 6 procente, iar alte 2 procente vor fi administrate privat ar fi de aşteptat un uşor recul, nu o creştere). Hai să mai adăugă un superoptimist 2% din banii europeni, şi ajungi undeva la 37%, într-o estimare superoptimistă. De aici până la 40% este însă o distanţă foarte mare.

    Recapitulând:
    – Sunt de acord cu creşterea pensiilor în ritmul propus;
    – Se pot face rost de bani (am doat doar 2 exemple – astuparea găurilor din Codul Fiscal la imobiliare şi la jocurile de noroc);
    – Sunt de partea PNL în disputa cu Băsescu;

    Dar nu accept să-mi fie insultată inteligenţa şi să fiu făcut „din pix”. De la Vosganian aveam alte pretenţiii ca de la un Adomniţei, Nicolăescu & the gang.

  5. Welcome to politics! Este de ajuns sa promiti, pentru ca peste o luna nu va mai conta ce ai zis (daca stii sa manevrezi masele).

  6. Aici sunt de fapt mai multe probleme.

    1. Tehnic Varujan Vosganian e destul de bun.
    2. Nivelul propus este intr-adevar forte mare , pot spune chiar nerealist.Dar el se poate realiza prin REDUCERI de cheltuieli bugetare. deja s-au anuntat reduceri de personal ai chiar se fac da mai pe sub mana.
    3.Chestia cu serviciile secrete e foarte buna.Au salarii mari , dotari ridicate si fac mai mult politica unor partide sau indivizi. De ce ne trebuiesc atatea e deja o intrebare clasica : pentru ca sa ajunga la fiecare! Aici ar fi de redus o multime de bani.
    4.Pentru aceste reduceri iti trebuie sprijin politic nu gluma.Un presedinte preocupat de gunoiul de pe strazi curatat de amicii politici si de vizite de „lucru” cu sotia prin coclauri nu este tocmai potrivit pentru un astfel de sprijin.Plus ca el este beneficiarul nr 1!

Comments are closed.