Vizita lui Traian Băsescu în secuime a readus în actualitate o teză care pare dragă analiştilor politici şi anume că Traian Băsescu are un plan de destructurare a partidelor, pentru fiecare încurajând o concurenţă: PLD pentru PNL, PNG pentru PRM, „grupul de la Cluj” pentru PSD şi acum UCM pentru UDMR. Deşi teoria pare seducătoare şi sprijinită de unele argumente, ea este greşită.
În primul rând, aş porni de la o afirmaţie a preşedintelui – de dinainte de referendum – care exprimă relaţia sa cu partidele: „Eu nu am nevoie de partid”. Traian Băsescu nu a fost foarte interesat de partide, iar acţiunile sale politice au fost îndreptate spre construirea propriei sale imagini şi poziţii. Nici măcar PD-ul nu l-a interesat foarte tare, până la referendum când a descoperit brusc câtă nevoie are de el şi şi-a nuanţat un pic declaraţiile, iniţial chiar vehemente. Oricum, pentru ofensa de la referendum, pediştii plătesc acum, Traian Băsescu nefiind omul care să ierte un asemenea afront. După referendum şi Vasile Blaga, şi acum Adriean Videanu văzând… pisica.
În al doilea rând, Traian Băsescu nu poate fi în nici un caz acuzat că a planificat în vreun fel „distrugerea” celorlalte partide, cel mult, el încercând să profite de câteva evoluţii fireşti.
Cu PNL, lucrurile sunt mult mai simple. Stolojan a încercat de trei ori să preia partidul, nu pentru Traian Băsescu, în primul rând, ci pentru cariera sa politică, preşedintele fiind folosit mai degrabă ca „incentive” de forma „veniţi cu mine, fiindcă eu sunt prieten cu Traian Băsescu”. Desigur, şi Traian Băsescu a încercat să se folosească de Stolojan – la referendum – însă probabil a realizat lipsa de potenţial a acestei construcţii politice şi pare să-i fi abandonat. Dacă ar fi fost cu adevărat un proiect al său, acum deja Stolojan era preşedintele PD.
Cu PRM, lucrurile sunt şi mai simple, creşterea PNG neavând nici o legătură cu scăderea acestuia, deoarece vorbim de electorate complet diferite. De la activiştii de partid, securiştii şi nostalgii epocii ceauşite, până la maneliştii lui Becali este distanţă mare. Mai degrabă PD-ul a preluat din electoratul PRM.
La fel stau lucrurile şi cu UDMR, care s-a distanţat vizibil de propriul electorat – până şi o parte din liderii Uniunii recunoscând acest lucru astfel încât UCM are un teren fertil de dezvoltare ca alternativă la UDMR.
Faptul că Traian Băsescu s-a afişat împreună cu liderii „opoziţiei” partidelor clasice ţine mai degrabă de un instinct politic care îl face să profite de ori avantaj, nefiind însă nici pe departe rezultatul unei acţiuni premeditate de „divide et impera”. Desigur însă, pentru partide, este o scuză care le permite să ignore propriile responsabilităţi şi probleme dând vina pe preşedinte.