Cele trei greşeli din cauza cărora a pierdut Traian Băsescu alegerile (II)

În articolul anterior am vorbit despre 3 greşeli decisive care vor duce la pierderea alegerilor de către Traian Băsescu. Era vorba acolo de greşeli „neforţate”, asupra cărora Traian Băsescu avea posibilitatea să acţioneze. Există însă şi trei greşeli importante cu cauze asupra cărora Traian Băsescu nu a putut interveni direct şi pe care le-a gestionat defectuos.

1. Evoluţia percepţiei electoratului. Primul semn că este ceva în neregulă a fost dat de schimbarea „regiei” băilor de mulţime. Înainte, mulţimea se strângea spontan în jurul preşedintelui, iar semnele de iubire erau evidente de la sine. De vreun an, Traian Băsescu nu mai participă decât la evenimente în care există deja o mulţime adunată întru alte scopuri. Nu doar că nu mai stârneşte entuziasm şi manifestări de simpatie, dar se lasă şi cu huiduieli. Directorul CURS face o observaţie interesantă:

„Traian Băsescu a fost, se pare, perceput în ultima vreme ca principalul factor de instabilitate politică şi a avut de pierdut. Cred că în cazul lui Traian Băsescu avem de-a face cu o schimbare a contextului în care sunt receptate atitudinile şi comportamentele sale. Dacă acum patru- cinci ani Traian Băsescu era perceput ca un lider ferm şi hotărât, acum, într-un cu totul alt context, aceleaşi gesturi ale sale sunt interpretate drept indicatori ai unei încăpăţânări păguboase pentru ţară. Un alt exemplu ar fi cel al limbajului: dacă în trecut se spunea că Traian Băsescu vorbeşte pe înţelesul oamenilor obişnuiţi, acum, în noul context, unii alegători îl percep pe Băsescu ca fiind vulgar. Aşadar, fermitatea este acum percepută drept încăpăţânare, iar a vorbi pe înţelesul oamenilor simpli este considerat de unii drept vulgaritate. Această schimbare de context îi poate crea probleme serioase lui Traian Băsescu.

La asta, aş adăuga oboseala după cinci ani foarte agitaţi din punct de vedere politic (dar şi economic). De ce este totuşi asta o greşeală a lui Traian Băsescu? Pentru că nu a înţeles modificarea percepţiei electoratului şi a continuat o strategie păguboasă. Pe fondul actualei crize economice, cei mai mulţi dintre alegători îşi doresc cel puţin stabilitate politică – singura în măsură să permită elaborarea unor strategii de ieşire din criza economică.Or, Traian Băsescu a izolat PD şi nu are nici o variantă plauzibilă pentru ieşirea din criză.

2. Puterea PD. Prezenţa în ambele guverne a cvartetului Blaga, Videanu, Pogea, Berceanu reprezintă eşecul controlului asupra PD-ului. Da, în PD există Boc, Anastase, dar cei patru au făcut întotdeauna ce au vrut. Blaga şi Videanu au plătit obolul candidând la primăria Capitalei, dar cam atât. Se confirmă astfel ceea ce am spus cu ceva timp în urmă şi anume că PD va exista bine-mersi şi după căderea lui Traian Băsescu. Inclusiv prezenţa în continuare la guvernare se poate negocia după, fiindcă în mod evident PD-ul îşi va recăpăta flexibilitatea şi atractivitatea. Este foarte plauzibil ca radicalizarea lui Traian Băsescu şi insistenţa cu care acesta îşi susţine „dreptul constituţional de a desemna premierul din rândul partidului cu cele mai multe mandate” să fie rezultatul presiunii PD. Practic, preşedintele se află între ciocan şi nicovală. A ajuns la mâna baronilor, adică exact ceea ce spun eu de un an de zile şi anume că decalarea alegerilor prezidenţiale schimbă paradigma desfăşurării acestora şi candidatul devine dependent de partid. În ultima vreme, două au fost momentele în care s-a bazat pe PD şi acesta a dezamăgit: demiterea lui Nica (sunt convins că toţi aveau asigurări că PSD nu se va retrage) şi momentul moţiunii de cenzură (când, la fel, aveau asigurări că nu va trece). A treia oară poate fi la alegeri.

3. Gestionarea crizei economice. Sigur, Traian Băsescu nu este economist şi nici preşedinţia nu are foarte multe competenţe în zona economică. Însă comunicarea este dezastruoasă iar modul în care încearcă să şantajeze electoratul cu FMI este de prost gust.