Despre secţiile speciale

Secţiile speciale sunt vedeta acestor alegeri. Că sunt prea multe, că sunt prea aglomerate. Presa e cu ochii pe ele, ca pe butelie. de fapt, ce avem aici este reziduul unui sistem comunist de evidenţa populaţiei. Numai în Bucureşti cred că sunt peste 500,000 de locuitori „fără forme legale”. Cazul cel mai tipic este cel care stă în chirie iar proprietarul refuză să-i facă „acte”. Fie pentru o mică evaziune fiscală – nu declară închirierea ca să nu plătească impozitul, fie pur şi simplu de frică (da, sunt şi unii cărora le este frică să nu rămână fără casă – „s-au mai văzut cazuri, să ştiţi”), fie ca rezultat al neîncrederii în sistem care îi face pe mulţi să evite la minimum posibil contactul cu autorităţile. Aceeaşi situaţie este în toate oraşele mari, mai ales în centrele universitare. Neexistând vreo statistică – ar fi şi greu de făcut – aş zice că undeva între 4 şi 6 milioane (punându-i la socoteală şi pe cei din străinătate) locuiesc „în altă parte” decât la domiciliul „legal”. Poate că ar fi timpul ca întregul sistem de evidenţăm a populaţiei să se adapteze mobilităţii crescânde a cetăţenilor.

8 comments to “Despre secţiile speciale”
  1. Sigur. E nevoie de informatizarea sistemului de vot. Orice om cu drept de vot să poată vota în orice secţie de vot, fără ca acest lucru să fie considerat o excepţie. Tutuşi, oamenii se identifică cu un nume şi un CNP, şi nu cu locul în care dorm noaptea.

  2. sau sa se introduca sistemul american: te inscrii din timp ca sa votezi (eventual doar pentru cei aflati in situatia asta). centralizat la nivel national si pe baza de CNP ar reyolva multe din acuzatiile de frauda

  3. Cu siguranta avem nevoie de o evidenta a populatiei mai buna. se stia asta mai demult. Acum avem doar dovada.

    In alta ordine de idei: E cel putin ciudata supradimensionarea la tara si subdimensionarea in Bucuresti. Cineva a calculat gresit.

    Trebuie urmarite rezultatele Bucuresti versu rural ca sa vedem in ce masura asta influenteaza rezultatul.

  4. Uite asa, fiind un caz tipic de care aminteai, am fost aproape să abdic de la dreptul meu constitutional. Pana la urma m-am transportat la una din sectiile speciale, am stat la rand vreo 30 de minute pana am primit stampila si mi-am exprimat optiunea şi oful. Timp total – dus, votat, intors acasa – o ora si 40 de minute. Asta in timp ce la mine in cartier sunt vreo 2 scoli cu sectiile de vot aferente unde nu era aglomerat şi ca sa votezi iti trebuia fix 5 minute.

  5. Se vede inca o data ce rau e ca nu avem societate civila.

    In mod normal, in multe localitati cetatenii ar trebui ei insisi sa se organizeze pentru a asigura corectitudinea alegerilor. Mai ales intr-o localitate mica, unde se stiu mai toti, ‘intrusii’ care vin la vot pot fi depistati cu usurinta de catre localnici, iar actiunile suspecte pot fi aduse la cunostinta autoritatilor intr-un mod eficient si organizat.

    La noi insa fiecare baga capul in nisip si se face ca nu vede misculatiile din jur, chiar cand sunt vizibile si de pe luna 🙂

Comments are closed.