Uninominalele

După atâtea discuţii şi analize prin ziare, la TV sau pe bloguri, m-am gândit că ar fi utilă o sumarizare a părţilor bune şi a părţilor rele ale celor două sisteme de vot. Deci:

Varianta Băsescu, +:

  • Permite o competiţie mai directă între candidaţi şi ajută la selectarea celui mai eficace;
  • Conduce la crearea unor majorităţi puternice;
  • Conduce la accentuarea descentralizării – deciziile cele mai importante se vor lua la nivel local;
  • Creează o legătură directă între ales şi alegător (deşi parlamentarii nu au o funcţie executivă astfel încât această legătură să conteze foarte mult).

Varianta Băsescu, -:

  • Conduce în timp la slăbirea partidelor politice;
  • Creşte puterea baronilor locali;
  • Traseismul parlamentar este mult mai redus decât cel al primarilor, şi prin această metodă va creşte şi cel parlamentar, partidele având puţine mijloace să-i oprească;
  • Elimină partidele mici;
  • Încurajează populismul şi personalităţile populare în dauna competenţelor.

De ce o susţine Traian Băsescu? Multă lume susţine că pentru a ajuta PD-ul. Este o mare prostie. Relaţia preşedintelui cu PD-ul nu este una de dragoste, ci una de simbioză. El are nevoie de logistica PD, PD-ul de popularitatea lui. Atât şi nimic mai mult. De aceea pledează pentru fuziunea cu PLD, ca să să ajungă Stolojan într-o poziţie relaxantă în PD, deoarece Blaga şi Videanu nu răspund totdeauna la comenzi şi mai au şi pretenţii. Acest tip de vot uninominal permite construirea mult mai uşoară a unei majorităţi prezidenţiale, fiindcă diminuează rolul conducerilor centrale ale partidelor. Iar dacă mai introduce şi parlament unicameral îi va fi şi mai uşor să creeze o „Uniunea Populară Traian Băsescu” şi să lase PD-ul pe drumuri. În plus, acest vot nu avantajează deloc PD-ul care nu are suficienţi oameni pentru a face faţă unei confruntări unul la unul.

Fără ajustări, cum ar fi interzicerea migraţiei politice, introducerea modelului american de ponderare (alegerea diferită a jumătăţilor de parlament, astfel încât din doi în doi ani să fie posibilă schimbarea majorităţii parlamentare), transparenţa totală a voturilor în parlament există toate premisele introducerii unui regim paternalist-autoritarist (nu foarte departe de ideile pe care majoritatea electoratului le are despre un bun conducător – nu trebuie uitat că modelul de bun gestionar al treburilor publice din România este Vlad Ţepeş, mulţumim Eminescu).

Varianta Tăriceanu, +:

  • Conservă puterea conducerilor centrale ale partidelor politice;
  • Permite o reprezentare adecvată şi partidelor minore sau locale;
  • Oferă o legătură mai bună între ce votează electoratul şi ce ajunge în Parlament;
  • Introduce o legătură între ales şi alegător.

Varianta Tăriceanu -;

  • Introduce două categorii de parlamentari, wineri şi looseri, ceea ce nu este tocmai OK, apărând diferenţe de reprezentativitate;
  • Mai mult introduce o nedreptate suplimentară, câştigătorul unui colegiu pierzând mandatul dacă partidul său nu primeşte 5% la nivel naţional, ceeace mi se pare absurd într-un sistem uninominal;
  • Este un proces complicat, greu de explicat (nu este neapărat un defect);
  • Sistemul nu este gândit echitabil.

De ce îl vrea Tăriceanu? Pentru că reprezintă un compromis între partide APD a venit cu proiectul, liberalii l-au îmbrăţişat, celelalte partide au agreat şi ele şi astfel s-a ajuns la un conses, conses spulberat de Traian Băsescu.

4 comments to “Uninominalele”
  1. Nu inteleg de ce sistemul majoritar in doua tururi de scrutin duce la slabirea partidelor politice. Sistemul favorizeaza mai degraba constituirea unui Parlament cu doua partide puternice, unul care formeaza guvernul si are o majoritate solida, iar celalalt in opozitie, plus inca cateva partide minuscule care ele intr-adevar pierd din importanta.

  2. Duce la slăbirea partidelor în sensul că centrul îşi pierde puterea în faţa filialelor. În sine, asta nu este un lucru rău, însă este de ajuns să ne uităm la câţi primari şi-au schibat partidul în ultimii 6-7 ani, când s-au accentuat presiunile asupra lor.
    Odată ales, parlamentarul nu mai poate fi controlat în nici un fel de partid. Dacă până acum traseismul parlamentar era undeva în jur de 10-15%, fiindcă listele se făceau la centru, cel de la primari a fost de vreo 25-30% înainte de a se interzice migraţia. PD-ul a primit vreo 400 de primari, PNL vreo 110 ş.a.m.d.

  3. Pingback: Silviu Vert » referendum

Comments are closed.